”Frica este inchisoarea inimii.”~ Anonim
Ce este frica? De unde vine ea?
Cu toții am suferit/ suferim de frică și așa cum este știut, frica poate fi cel mai mare dușman al nostru dacă o acceptăm. Poate fi frică de eșec, frică de a nu fi iubit, frica de ceea ce cred alții, frica de a fi ”prea mic”, frică de a nu a fi valoros. Vine din sentimentul de a nu fi suficient de bun, de a nu avea suficientă putere, de a nu fi suficient de valoros. Este acel sentiment că nu vei putea să fii cine ești TU cu devărat.
Se știe că suntem născuți cu două frici: frica de inălțime și frica de zgomot. Restul fricilor pot fi considerate anormale pentru că ele vin din lipsa de confidență, de incredere, și dintr-o mulțime de limite impuse din a gândi.
Suntem invățați fricile de când incepem să fim ”educați”. Uitați-vă la copii, că nu cunosc frica. Ei nu au experiența lumii și nu au diplome, dar ei nu știu frică. Cum? Doar simt și își urmează inima. Ei simt ce pot să facă și știu că ar putea să facă o mulțime de lucruri. De regulă le spunem că sunt prea mici, că nu sunt incă educați, trebuie să crească, să cunoască ce este viața – îi educăm în frică. De ce? Pentru că și noi am fost educați in același mod.
Cine a făcut regula? Cine știe ce este bine sau/ și rău pentru mine? Cine poate spune că există un anumit mod sigur de a FI?
Frica este o distorsiune a realității pe care o folosim să ne limităm viața și există doar in imaginația noastră. In acest fel, acea falsă realitate pe care o creăm in mintea noastră, o lăsăm să devină adevărata noastră realitate. Suntem ”educați” să avem o mulțime de frici, să nu credem in pozitivitate, in bunătate, in frumusețe, in ceea ce este bun in lume, de fapt să nu credem in noi. Suntem prinși in capcana de a trăi viața prin prisma gândirii altora. A crede in ceea ce este rău, urât, și astfel a crede in negativitate este ceea ce creăm in propria realitate. Mai mult, gândiți-vă la frică ca și la o armă în interiorul vostru. Cu cât credeți mai mult in frici și le folosiți ca și scuze pentru ceea ce nu faceți, cu atât mai mult viața voastră va fi umplută cu ură, supărare și lipsă de siguranță.
In general, frica este opusul confidenței. Este o voce interioară care este foarte profundă și convingătoare. Când vă concentrați pe acea voce, deveniți tot mai mult convinși de ea. Este vocea minții pe care am fost invățați să o ascultăm pentru că este alimentată cu ceea ce ne este dat din realitatea exterioară pe care am fost invățați să o vedem și să o ascultăm. Pentru acea voce a fricii a fost creată puterea, avem mass-media cu tot ce ne oferă, religia cu ce ne spune, avem luptele pentru bani și putere.
Frica poate urma rute diferite, dar toate merg adânc in interior și incepeți să vă simțiți ca niște prizonieri, dar ești doar prizonier al propriilor frici. Îți este frică să îți urmezi dorințele sufletului.
PHOTO BY TOFINO PHOTOGRAPHY
Ai putea să îți imaginezi fiecare frică ca pe o cărămidă care este este adăugată mereu de-a lungul vieții, iar la un moment dat zidul ridicat este cât un munte. Ai inceput să adaugi acele cărămizi in copilărie când ți se spunea: nu poți să faci asta, nu ai voie să faci, este rușine ce faci, fii atent la ce faci sau ai fost bătut, persecutat. Crescând, școala, societatea, cuvintele și ideile altora au adăugat mai multe cărămizi muntelui fricii. Mai mult, frica nu te lasă să ai încredere în tine, să îți urmezi visurile, nu te lasă să acționezi pentru frumusețea creației tale, spre felul în care ar trebui să fie cu adevărat viața ta.
Acel munte are inălțime diferită pentru fiecare dintre noi. Pentru unii este mai inalt, pentru alții este mai mic.
Ce este dincolo de frică?
“De cealaltă parte a fricii se află muntele increderii și al iubirii de sine. Dacă Muntele Fricii este mai înalt, cel al Confidenței este mai mic, dar când incepem să facem față fricilor și să le acceptăm, ele sunt transformate in cărămizi noi, ale confidenței. Cu cât muntele fricii devine mai mic, cu atât crește muntele confidenței.”(1)
De regulă incepi prin a te intreba ce s-a intâmplat de ai atâtea temeri. Cum ai ajuns atât de anxios, atât de plin de frustrări? Cum vei scăpa? Există vreun mod de a o face?
Steve Jobs spunea “aveți curajul să vă urmați inima și intuiția”. Cu toții avem o inimă și avem intuiția, dar nu am fost invățați să le urmăm. Ai frică pentru că așa ai fost educat, dar tu ești o ființă curajoasă pentru că ai invățat să îți invingi frica atunci când ai invățat să faci primii pași și să spui primul cuvânt. Când dai voie emoțiilor să se expansioneze, libertatea lor îți schimbă interiorul și îți schimbă imaginea lumii pentru că dai voie iubirii să își facă loc. Din momentul in care realizezi cât de puternic ești fără frici, ele nu te mai pot ingenunchea pentru că ai puterea de a le ingenunchea tu pe ele. Eliberezi inima și iubirea ce o porți în ea, din închisoarea fricii, pentru că dincolo de frică găsești iubirea în care și cu care ești născut, dar a fost ascunsă adânc, acolo unde nu cauți sau nu te gândești să cauți: în sufletul TĂU.
Putem alege: să trăim în frică sau să ne eliberăm inima și să o urmăm. Frică sau iubire? Alegerea îți aparține! (1)
“Frica este virtutea sclavilor, dar iubirea este bucuria inimii.”
https://inaloveworld.wordpress.com