Unul dintre cele mai mari paradoxuri pe care le-am descoperit studiind procesul transformarii personale este ca putem adesea sa aducem schimbarea tocmai prin acceptarea totala a lucrului pe care vrem sa-l schimbam. Prin urmare, daca doriti sa va schimbati, începeti prin a va accepta. Cînd te accepti pe deplin, te supui celui care esti. Supunerea este un act de compasiune prin care alegi sa faci pace cu tine însuti/insati. Eul te poate însela, facîndu-te sa crezi ca acceptarea e o forma de renuntare sau de pasivitate. Nimic mai neadevarat!
Adevarata acceptare de sine este proactiva. E hotarîrea de a-ti recunoaste meritul intrinsec, eliberat de oricare dintre conditiile pe care ti le impui de obicei. Acceptarea de sine spune ca meritul tau este independent de ceea ce realizezi, acumulezi sau cîstigi. Meritul tau real consta în faptul ca «esti».
Fericirea si acceptarea de sine merg mîna în mîna.
Învatînd sa te accepti, te deschizi catre fericire. Secretul multumirii de sine este sa te accepti complet.
O alta bariera ce ne împiedica sa primim acceptarea este sacrificiul de sine: credinta ca trebuie sa ne sacrificam pentru a fi într-adevar «buni». Consecinta e comportamentul de martir care sufera si se zbate în numele «facerii de bine». Iar rezultatele sînt epuizarea si resentimentul, de vreme ce martirul daruieste dintr-un sentiment de vinovatie, nu de bucurie. Cînd daruim dintr-un sentiment de vinovatie, avem o stare de frica, ceea ce ne îndeparteaza de sinele nostru real. Daruirea adevarata vine din acceptare si dragoste. O data ce ati devenit constienti de domeniile vietii în care va sacrificati – cum ar fi relatia de cuplu, munca sau felul în care va tratati pe voi însiva – puteti face noi alegeri.
Am consiliat odata o femeie pe nume P., a carei viata parea sa fie complet dominata de sacrificiul de sine. Se simtea victimizata la serviciu, unde îsi asumase rolul de a rezolva problemele altora în locul lor si neîngrijindu-se de propriile nevoi. Ducea o viata solitara: la sfirsitul fiecarei zile de lucru se ducea sa-si faca cumparaturi si sa-si gateasca. Suferea de singuratate si izolare si credea ca esuase în viata. P. se considera o persoana foarte generoasa. Simtea ca daruise multa dragoste familiei sale, dar fara sa i se raspunda: intotdeauna o percepusera ca pe o persoana buna si puternica, capabila sa aiba grija de ea însasi.
Cînd am analizat dinamica sacrificiului, P. si-a dat seama ca niciodata nu-si permisese sa primeasca. Devenise teribil de independenta, ceea ce era doar o fatada menita sa-i ascunda nesiguranta si teama de respingere. Mi-a marturisit ca cea mai mare dorinta a ei era sa se simta împlinita în munca de la serviciu, sa aiba un sot iubitor si copii. Ca sa obtina toate acestea, a trebuit sa învete sa primeasca iubire si acceptare. A descoperit ca se crezuse nedemna sa primeasca, ceea ce o tinuse prizoniera a aceluiasi tipar.
I-am spus sa-si scrie ei însesi o scrisoare. Am sugerat sa înceapa cu motivele pentru care nu se putea accepta. A descoperit ca nivelul ei de neacceptare si ura de sine era ceea ce alimenta sacrificiul. Scriind cu intentia de a se accepta, a ajuns într-o zona a iertarii unde se putea elibera de fostul ei tipar de gîndire. Atunci s-a putut accepta neconditionat.
Un alt exercitiu util pentru P. a fost sa scrie lucrurile care îi placeau la ea. La început i-a fost foarte greu. Mi-a explicat ca i se parea artificial si ca nu credea în ce scria, dar a fost totusi dispusa sa o faca. Am discutat apoi cum ar putea sa fie mai draguta cu ea însasi pentru a-i fi
întarita autoacceptarea. A început sa se duca la o casa de sanatate, unde se simtea rasfatata. Pe urma a cerut ajutorul familiei, ceea ce a grabit considerabil sfirsitul independentei ei. P. continua sa-si aminteasca zi de zi cît e de importanta autoacceptarea, si acum, cînd a încetat sa se sacrifice, se simte foarte împacata.
PASI CATRE AUTOACCEPTARE
1.Scrieti-va o scrisoare voua insiva,care sa va vindece si sa va elibereze de orice judecati sau forme de sacrificiu. Pregatiti-va mental, devenind dispusi sa va iertati pentru felul in care v-ati simtit si v-ati tratat în trecut. Ar trebui sa încheiati cu un angajament – cel de a va accepta.
2.Relaxati-va. Vorbiti-va cu bunavointa, tratati-va cu bunavointa, rasplatiti-va pentru ca santeti voi însiva. S-ar putea sa vi se para ciudat sau artificial la inceput, deoarece va raportati altfel la voi însiva. Insistati. Daca va simtiti vinovati, crezînd ca nu meritati sa fiti buni cu voi insiva, invatati sa raspundeti acestei credinte cu un zambet. Este doar felul eului de a incerca sa va mentina pe calea sacrificiului.
3.Exersati în oglinda. Ce vedeti cand va uitati În oglinda? Frumusetea, stralucirea si inocenta voastra, sau judecatile despre sine, autoevaluarile? Petreceti un minut pe zi privindu-va in oglinda si spunîndu-va ca va acceptati. Parcurgeti-va toate partile corpului, acceptîndu-le pe rînd. De exemplu: «Îmi accept parul», «Îmi accept pieptul” «Îmi accept picioarele». De fiecare data cînd simtiti o judecata de valoare iesind la suprafata, zîmbiti si concentrati-va pe autoacceptare. Însasi disponibilitatea de a face exercitiul va fi o experienta vindecatoare.
4.Scrieti pe mai multe cartonase «Ma accept neconditionat >> si puneti cartonasele peste tot, ca sa va aduceti aminte – in geanta sau in portofel, pe bordul masinii, la oglinda din baie, pe usa frigiderului sau într-un sertar al biroului. Toti avem nevoie sa ni se reaminteasca.
5.Extindeti acceptarea asupra celorlalti. Acceptîndu-i pe ceilalti, te accepti pe tine. Cînd îi judeci pe ceilalti, te judeci pe tine. Data viitoare cand intrati într-o camera plina de lume, observati judecatile de valoare pe care le faceti. Asta va separa de ceilalti, pe deasupra, modul În care va aparati de judecatile celorlalti. Alegeti constient sa acceptati oamenii din încapere….observati cum va simtiti. Inima vi se va deschide, va veti simti legati de ei si in siguranta. ………………
(Sursa -carte – Succesul este o stare de spirit – Ben Renshaw)
Sursa:https://luminasufletuluitau.wordpress.com/