Când corpul îți vorbește
Corpul nu vorbește întotdeauna prin cuvinte.
Uneori vorbește prin durere, oboseală, tensiune, apăsare, inflamație, neliniște sau disconfort.
Aceste semnale nu vin ca o pedeapsă.
Vin ca o chemare la întoarcere.
Când în interiorul nostru există dezechilibre emoționale, energetice sau sufletești ținute prea mult timp în tăcere, corpul începe să le arate. El devine mesagerul a ceea ce noi am amânat, am ascuns, am înghițit sau am purtat singuri prea mult.
Dacă aceste semnale nu ar apărea, poate am continua să trăim în același ritm, cu aceeași presiune, cu aceeași frică, cu aceeași furie, cu aceeași durere închisă în noi, fără să înțelegem că ceva cere atenție.
Corpul nu este dușmanul tău.Corpul este aliatul tău.
El nu te trădează.
El îți arată unde ai nevoie de grijă, iubire, odihnă, schimbare și adevăr.
Dezechilibrul nu se dizolvă prin luptă cu tine.
Ura nu se liniștește prin ură.
Furia nu se transformă prin și mai multă furie.
Frica nu se așază prin presiune și control.
Ai nevoie de o energie mai înaltă decât tensiunea care a creat blocajul.
Ai nevoie de liniște, respirație, iertare, acceptare, claritate, prezență și iubire.
Nu poți cere corpului să fie calm dacă tu trăiești mereu în grabă.
Nu poți cere inimii să fie ușoară dacă ea cară ani de durere nespusă.
Nu poți cere minții să fie limpede dacă o hrănești zilnic cu frică, vină, comparație și presiune.
De multe ori, corpul duce ceea ce sufletul nu a mai putut purta singur.
Duce cuvintele nerostite.
Duce lacrimile oprite.
Duce furia înghițită.
Duce frica ascunsă.
Duce toate momentele în care ai mers mai departe, deși în interiorul tău ceva cerea să te oprești.
De aceea, când corpul îți vorbește, ascultă-l cu blândețe.
Întreabă-te sincer:
„Ce vrea corpul meu să îmi spună?”
„Ce emoție am ținut prea mult în mine?”
„Unde am trăit împotriva sufletului meu?”
„Ce am nevoie să iert?”
„Unde am nevoie să aduc mai multă pace?”
Vindecarea începe când încetezi să îți judeci corpul și începi să îl asculți.
Începe când nu mai vezi durerea ca pe un dușman, ci ca pe un mesaj.
Începe când îți dai voie să te oprești.
Să respiri.
Să simți.
Să primești sprijin.
Să îți așezi viața mai aproape de adevărul tău.
Corpul are nevoie și de grijă concretă, și de liniște interioară.
Are nevoie de ajutor potrivit, de odihnă, de atenție, de susținere și de iubire.
Uneori, ceea ce doare vine să te oprească dintr-un drum care te îndepărta de tine.
Astăzi pune palma pe inimă și spune simplu:
„Îmi ascult corpul cu iubire.
Primesc mesajele lui cu claritate.
Aduc pace acolo unde a fost tensiune.
Aduc iertare acolo unde a fost durere.
Aduc lumină acolo unde am trăit în frică.
Corpul meu devine aliatul meu, iar eu mă întorc cu blândețe la echilibrul meu interior.”
Când corpul îți vorbește, nu îl certa.
Ascultă-l.
Uneori, primul pas spre vindecare este chiar momentul în care te oprești și te întorci la tine.
Simona Igna https://www.facebook.com/SimonaIgnaTerapeut
