Jim Carrey, actorul în vârstă de 55 de ani a suferit de depresie timp de mai mulți ani. El cunoaște, nu din spusele altora, cât de grave pot fi suferințele și cât de dificil e să scapi de ele.
“În prezent, nu am depresie, depresia nu există – spune el. Acum când afară plouă, nu mă mai tem că ploaia mă va îneca. Știu că această ploaie se va opri”.
După mulți ani de glorie el a ajuns la o concluzie: ”Este absolut inutil să-ți pierzi viața pe modelarea și hrănirea ”imaginii perfecte”.
Este vorba de ego: dorința de a fi important, de a fi cineva. De fapt, căutarea avidă a propriei exclusivități ne aduce durere și suferință din mai multe motive.
În primul rând, face o diviziune între noi și celelalte ființe care ne devalorizează caracterul presupus unic. În al doilea rând, ne duce în eroare, să ne gândim că lucrurile nu ar trebui să se schimbe, că nu ar trebui să ne schimbăm. În al treilea rând, aceaste căutări nesfârșite de sine ne lipsesc de odihnă, pentru că ne fac să simțim că ceva din noi permanent lipsește.
Antidotul acestei suferințe este de a renunța la dorința de a fi “cineva”. Sentimentul de integritate nu are nimic de-a face cu ego-ul. Pentru a ne simți un întreg, trebuie să renunțăm la încercarea de a păstra imaginea “de sine”.
Oamenii vorbesc tot timpul despre depresie. Diferența dintre depresie și tristețe este că tristețea este o întâmplare. Depresia însă – este corpul tău care-ți spune: nu mai vreau să fiu acest personaj, nu mai vreau să susțin acest avatar pe care l-ai creat în lume. Scoate-ți în sfârșit această mască!
Ar trebui să vă gândiți la cuvântul “depresie” ca la o “odihnă profundă”. Corpul vostru are nevoie să se odihnească de acest personaj pe care ați încercat să-l jucați.
Depresia nu mai există în viața mea. În viața mea există tristețe și bucurie, plăcere și recunoștință”.
https://relatii.net/
