Ce sunt emotiile?

Este important sa intelegem acest lucru: emotiile se nasc in mintea noastra.
Constiinta nu isi are insa sediul in minte. Mai mult, mintea se afla in interiorul constiintei! Constiinta este vasta, infinita. Emotiile, dorintele, ambitiile, toate acestea se nasc in mintea noastra. Mai devreme, sau mai tarziu, ele vor disparea.
Este adevarat: emotiile, sentimentele, gandurile – intreg continutul mintii – provin din exterior, putand fi manipulate de lumea exterioara.
Acest lucru le-a devenit evident chiar si oamenilor de stiinta. Misticii au afirmat insa cu mult inaintea oamenilor de stiinta, inca de acum cativa mii de ani, ca toate aceste lucruri cu care este umpluta mintea noastra nu ne apartin, ca noi suntem mai presus de ele.

Noi ne identificam insa cu ele, si acesta este unicul nostru pacat.

Mintea este cea care simte durerea, suferinta. Ea este cea care simte toate emotiile, atasamentele, dorintele si poftele. Dar toate acestea nu sunt decat proiectii ale mintii, in spatele mintii se afla sinele vostru real, care nu dispare niciodata. El este intotdeauna prezent, aici si acum.
Daca va simtiti maniosi, fiti maniosi, fara a va judeca singuri, fara a va condamna sau a va justifica.

Iata care este diferenta dintre emotiile pozitive si cele negative: daca deveniti constient de o anumita emotie, iar lumina luciditatii dumneavoastra, ea dispare, a fost o emotie negativa.
Daca deveniti constienti de o alta emotie, cu care deveniti una, daca emotia respectiva…. va cuprinde intreaga fiinta, atunci este vorba de o emotie pozitiva.
Lumina constiintei actioneaza diferit in cele doua cazuri: ea le dizolva pe cele negative, capabile sa va otraveasca viata, si le amplifica pe cele pozitive, cu care fiinta ajunge sa devina una.
Asadar, pentru mine acesta este criteriul: daca luciditatea amplifica emotia, aceasta este pozitiva; daca luciditatea dizolva emotia, a fost o emotie negativa.
Tot ceea ce nu poate ramane in lumina constiintei este un pacat, si tot ceea ce creste in lumina constiintei este o virtute.
Virtutea si pacatul nu sunt concepte sociale; ele se refera la realizarile noastre interioare.
Oamenii simt nevoia sa se infurie din cand in cand, la fel cum simt nevoia sa se iubeasca uneori, sau cateodata sa urasca.
Traiti, dansati, mancati, dormiti, dar faceti toate aceste lucruri cat mai plenar cu putinta, si nu uitati: ori de cate ori va surprindeti ca aveti o problema, alungati-o imediat.
Atunci cand patrunzi adanc in problema, ai nevoie de o solutie.
Chiar daca descoperi o solutie, din ea se vor naste alte o mie de probleme.
Daca ratezi primul pas (eliminarea problemei), esti prins in capcana.
Ori de cate ori simtiti ca va afundati intr-o problema, deveniti constienti, alergati, sariti, dansati, dar nu continuati sa va scufundati in ea.
Faceti imediat altceva, astfel incat energia care a creat problema sa devina fluida, sa se dezghete, sa se topeasca, reintegrandu-se astfel in cosmos.

(sursa -Osho)https://luminasufletuluitau.wordpress.com