Cea mai puternică traumă psihică este umilirea. Creierul poate procesa orice informație. El poate prelua din orice experiență o lecție de viață. Problema însă este că umilirea nu te poate învăța nimic util.
Umilirea este o reacție unilaterală. Poți umili o persoană doar cu condiția că ea nu va riposta. Din acest motiv, cel mai des sunt umiliți copiii și persoanele care sunt nevoite să tacă. De regulă, aceste persoane, atunci când sunt umilite, plâng sau zâmbesc prostesc, fugind de o confruntare.
Cel mai șocant lucru este faptul că anume umilințele repetate au ca rezultat suicidul sau tulburările psihice. Chiar și atunci când ai un caracter puternic, rămân repercursiuni pentru întreaga viață. Omul poate încerca diferite metode pentru a uita momentele de umilință, dar acest lucru este aproape imposibil, pentru că umilirea este cea mai puternică traumă psihică.
Poate ai fost umilit la muncă, în spital, în magazin sau oriunde altundeva și ai fost nevoit să taci. Poate acest lucru s-a repetat nu o dată.
Unica metodă de a face față umilinței este să-i răspunzi. Chiar și în condițiile în care ești dependent de persoanele care te tratează în acest mod, trebuie neapărat să le ripostezi, dar calm și adecvat. O astfel de traumă rămâne pentru totdeauna, de aceea nu trebuie să o neglijezi.
Scopul umilirii este anularea stimei de sine prin determinarea altei persoane de a se simți inferioară. Este o regulă simplă: când cineva e la pământ, este foarte ușor să fii mai sus decât el.
Trebuie să reții că persoanele care își permit să -i umilească pe alții sunt niște fricoși și lași. Atunci când îi vei confrunta deschis, ei se vor retrage. Ideea este că nu trebuie să ataci, ci să îți consolidezi o poziție demnă.
Nu trebuie nici să te aperi. Sarcina ta este să nu lași ca reacția agresorului să se valideze. Tu știi cine ești cu adevărat, iar ceea ce spun alții nu te definește în realitate.
https://devorbacutine.eu
