Oamenii “obişnuiţi” pot învăţa să citească aurele?
Datorită acestora, medicii ar putea să localizeze imediat organul bolnav al pacienţilor. Cât despre şefi, ei ar putea şti de la prima vedere dacă angajează un lucrător cinstit. Se pare că ritualurile religioase folosite în diverse biserici aveau drept scop să-i initieze pe fideli în citirea aurelor.
Primul pas important este să învăţăm să privim cu adevărat persoana a cărei aura vrem s-o vedem.Trebuie să prelucrăm calitatea “ascultării”. O altă condiţie indispensabilă este să nu ne crispăm asupra rezultatelor. Trebuie să începem printr-o atitudine de copil care se joacă: dacă merge, cu atât mai bine! Dacă nu merge, nu-i nimic, vom relua mai târziu. Aspectul ludic înlesneşte mult funcţionarea mecanismelor psi.
Motivarile sunt de asemenea importante: în ce scop precis doriţi să citiţi aurele? Dacă vă gândiţi că le-aţi fi de mare ajutor celorlalţi, aveţi deci o atitudine deschisă şi generoasă care va înlesni perceperea aurelor.
Practic, ar trebui să începeţi prin a lua aminte la culorile din îmbrăcămintea celorlalţi.
Poate fi un joc pasionant să observaţi câţi oameni energici şi viguroşi poarta ceva roşu sau pun ceva roşu în casa şi grădina lor. Distraţi-vă, dimpotrivă, să număraţi persoanele liniştite care poartă albastru. Celor care sunt calmi, siguri de ei, deschişi spiritualităţii nu le lipseşte niciodată albastru viu… ca şi cum ar face să devină albastru tot ceea ce ating! Şi priviţi-i pe oamenii strălucitori, radioşi, cărora le place să râdă şi să se joace, “raze de soare”, care nu sunt niciodată obosiţi sau pesimişti, priviţi-i cum poartă galben sau văd lucrurile în galbenul auriu al florilor!
Culorile reflectă sufletul, spiritul şi trupul, dar amintiţi-vă că ele arată o lipsa de perfecţiune, o neîmplinire. Dacă am fi ceea ce ar trebui să fim, din noi ar emana o lumină curată albă… Dacă din întâmplare vedeţi la cineva această lumină albă, urmaţi acea persoană ca pe o Stea… Căci este o stea! Dar, aşteptând, ne putem mulţumi cu mai puţin, ne putem reconforta cu albastru, ne putem întări cu roşu şi să râdem în razele solare ale galbenului auriu!
Interpretarea culorilor aurei
Aura emană din tot corpul, dar în mod obişnuit ea este mai intensă în jurul umerilor şi capului. Acolo se poate vedea cel mai uşor. Probabil din cauza numeroşilor centri glandulari şi nervoşi localizaţi în această zonă. În general, culorile închise denotă mai mult efort practic, voinţă, forţă mentală. Culorile de bază se schimbă pe măsură ce persoana se dezvoltă sau întârzie să se dezvolte! Dar tonurile mai uşoare, pastelurile se topesc şi se şterg rapid pe măsură ce se afirmă temperamentul.
Roşul
El reprezintă în mod tradiţional corpul, Pământul, focul iadului! El arată forţă, vigoare, energie. Dar interpretarea sa depinde de nuanţa şi de corelarea sa cu celelalte culori. Roşul închis arată un temperament violent şi o tendinţă la tulburări nervoase. O persoană cu roşu închis în aură poate să pară puternică pe dinafară, dar există undeva o suferinţă care-i afectează sistemul nervos. Acest gen de persoană va fi dominatoare şi impulsivă. Dacă nuanţa de roşu este mai deschisă, va fi atunci o persoană impulsivă sau centrată pe ea însăşi.
Roşu stacojiu poate arăta un ego debordant. Roz, roşu coral sunt culori legate de imaturitate. Le vedem de obicei la tineri. În cazul unui adult, acestea arată o mentalitate de adolescent întârziat, o grijă infantilă faţă de sine însuşi. De fiecare dată când există roşu, există tendinţa la tulburări nervoase. Astfel de persoane ar trebui să-şi facă timp să se calmeze, să se exteriorizeze.
Portocaliul
Culoare a Soarelui, ea este revitalizantă. Este, în general, o culoare bună, arătând o deschidere către ceilalţi. Totuşi, dacă oranjul viu arată vitalitatea şi controlul de sine, oranjul închis denotă o atitudine delăsătoare, lipsa de ambiţie şi în mod obişnuit lene. Oamenii care au oranj în aura lor sunt supuşi tulburărilor renale.
Galbenul
Auriu, strălucitor, el indică sănătatea celor care sunt “în apele lor”, a celor care se îngrijesc atât cât trebuie, care nu se plictisesc şi care învaţă uşor. Ei sunt fericiţi, prietenoşi şi serviabili. Dar dacă galbenul este palid, ei sunt timizi. Dacă galbenul tinde spre roşu, sunt timizi şi nehotărâţi, lăsându-se conduşi de ceilalţi.
Verdele
Dacă este smarald şi mai ales cu urmă de albastru, este culoarea vindecării. Serviabil, tonic, amical, prietenos, verdele este culoarea medicilor şi infirmierelor care au întotdeauna această culoare în aura lor. Rareori este o culoare dominantă, ea fiind mai degrabă un contrapunct. Cu cât tinde spre albastru, cu atât este mai folositoare şi demnă de încredere. Dacă tinde spre galben, îi scade valoarea. Verdele cu mult galben simbolizează înşelătoria. Regula generală: verdele vindecător, intens se vede doar în cantitate mică, dar este bine să-l avem în aură.
Albastrul
Întotdeauna a fost culoarea Spiritului, simbolul contemplării, al rugăciunii, al cerului. Se mai spune că albastrul este adevărata culoare a Soarelui şi că este culoarea lui Jupiter, care guvernează cele mai înalte gânduri şi marile idei. Aproape toate nuanţele de albastru sunt bune, dar cele mai intense sunt cele mai bune. Albastrul pal indică o persoană superficială care totuşi luptă să-şi cucerească maturitatea.
Albastrul mediu relevă o persoană care lucrează din greu să se perfecţioneze. Bleumarin îl arată pe lucrătorul de fond care se cufundă în activitatea sa. Oamenii cu albastru închis sau intens urmează în general o cercetare spirituală şi îşi dedică viaţa unei mari cauze, cu dezinteres (ştiinţa, arta, serviciu social etc).
Indigo-ul si violetul
Aceste culori arată o fiinţă care urmează o experienţă religioasă sau caută o cauză căreia să i se dedice. Pe măsură ce o găseşte şi i se consacră, aceste culori fac loc albastrului intens. Se pare că acesta din urmă este o emanare naturală a sufletului, imediat ce el a ajuns pe calea care i se potriveşte. Dar cei care au purpuriu au tendinţa la orgoliu, căci există o infiltraţie de roz. Tulburările cardiace, bolile de stomac sunt frecvente la cei cu indigo, violet şi purpură în aură.
Albul
Este, în mod logic, culoarea perfecta spre care tindem toţi. Dacă sufletele noastre ar fi atins armonia absolută, toate vibraţiile noastre colorate s-ar topi într-un alb strălucitor. Hristos a avut o astfel de aură. Alb este lumină şi lumina este manifestarea Creaţiei. Fără lumină n-ar fi viaţă. Lumina este prima mărturie a Creaţiei.
(Sursa: internet)
