Descoperă-ți armonia interioară: Parapsihologul care te ajută să-ți găsești echilibrul

Cum sa depasim sentimentul de vinovatie?

heart-1377511__340Asa cum spune filosoful Edmund Burke, „Vinovatia n-a fost niciodata un lucru rational, ea distorsioneaza toate facultatile mentale, le perverteste, il face pe om sa nu-si mai poata folosi ratiunea, il face confuz.” Sentimentul vinovatiei este paralizatoar, distructiv. Vinovatia este falsa idee ca ai fi putut face mai bine, ca ai avut puterea de a alege. Te gandesti ca ai facut ceva ce nu trebuia sa faci sau, tocmai invers, n-ai facut ceva ce trebuia. Dar daca analizezi mai bine lucrurile, vei vedea ca pur si simplu nu a existat posibilitatea alegerii. Cu siguranta vor exista lacrimi si tristete, eforturi si nevoia de a analiza situatiile in care ai facut alegeri, insa vei avea un sentiment de pace si liniste atunci cand vei intelege ca nu a fost vina ta.

Intelegerea conceptului de vinovatie

Sentimentul de vinovatie va disparea doar in momentul in care realizezi ca n-ai fi putut face altcumva. Sentimentele tale, conditia din momentul respectiv, ideile si cunostintele tale, instinctul si intuitia au fost pur si simplu prea puternice. Pentru a te putea controla in viitor, incearsca sa afli ce anume din trecutul tau te „programeaza” sa reactionezi intr-o maniera pe care ulterior o regreti.

Relaxeaza-te, inchide ochii. Aminteste-ti ultima data cand ai fost nervoasa. Situeaza-te, cat mai exact, in trecut. Poate cineva a facut o remarca neinspirata, menita sa te raneasca. Imediat te navalesc emotii si ganduri. Te apasa atat de puternic, pun stapanire pe tine si reactionezi. Vocea ta capata noi tonalitati, incepi sa tipi de furie. Acum poti fi acasa sau la birou. Persoana care ti-a provocat reactiile este doar o amintire, dar dorinta de a actiona este prezenta. Acum poti sa recunosti furia, simti nevoia care te impinge sa reactionezi insa, spre deosebire de situatia reala, acum esti constienta si poti sa vezi o alta solutie. Dar in trecut, in momenul respectiv, n-ai putut sa te detasezi, si deci nu ai avut posibilitatea de a face aceasta alegere. Reactiile tale mentale si emotionale au fost spontane, nesesizabile, dar ele te-au indemnat sa reactionezi intr-un anume fel.

Sentimentul vinovatiei apare atunci cand ne dam seama de toate aspectele problemei, cand analizand ceea ce s-a intamplat, constientizam durerea pe care am produs-o. Analiza ulterioara a situatiei ne face sa credem ca am fi avut de ales. Dar nu este deloc asa…

Intr-o zi eram in gara cu un prieten. Trenul avea intarziere si ma plictiseam. M-am asezat pe o banca si am inceput sa dau din picioare. Este un obicei care imi face placere. Ma gandeam in alta parte, pana cand prietenul meu m-a lovit peste picior: „nu te mai agita, e enervant.” Amuzat, m-am oprit, insa dupa cateva minute, inconstient, am inceput sa misc piciorul din nou. Prietenul meu m-a atentionat din nou: ”de ce nu te poti opri?” Am raspuns: „nu stiu”.

Nu stiu. Asta este pur si simplu modul in care reactionam uneori, pentru ca suntem in puterea impulsurilor noastre. Psihologii si profesorii budisti au identificat existenta unor „tipologii” in comportamentul fiecaruia dintre noi. Au nume diferite insa se refera la acelasi lucru: tipare, instincte, credinte, stari emotionale, o rana inca necicatrizata. Cand aceste tipare apar, putem sa le constientizam, pentru a fnu ne mai lasa influentate de forta lor.

Mii de influente

Sentimentul vinovatiei se activeaza atunci cand intra in scena tiparele noastre mentale si emotionale. Nu mai putem sa le controlam odata ce au aparut. Si rezultatele nu sunt tocmai cele asteptate. Inhibitiile dispar, ne trezim langa cineva care nu ne place, plangem, dansam sau ne purtam prosteste. Aceste tipare sunt atat de puternice, incat iti dicteaza deciziile fara sa iti dai seama. Un barbat intalneste o serie de femei care il mint, o femeie se intalneste cu barbati care o inseala. Trecutul acestora face alegeri in locul lor. Acesta este o definitie esentiala a cuvantului Karma – pana cand vom deveni constienti de trecutul nostru astfel incat sa putem alege, vom face acelasi lucru de fiecare data.

Reactia spontana involuntara

Pentru a putea analiza acest tip de comportament, trebuie sa luam in considerare factorii externi care il influenteaza. Iata un pasaj din lucrarea ”The Book” a lui Alan Watts: „ iluzia ca organismele se misca independent este convingatoare pana in momentul in care ne hotaram sa analizam cu atentie comportamentul acestora. Un om de stiinta va realiza imediat ca, atunci cand descrii miscarea unei furnici, trebuie sa iei in considerare si alti factori: unde sunt sursele de mancare sau comportamentul prietenos ori ostil al altor organisme. Cu cat descrierea comportamentului organismului devine mai detaliata, cu atat va cuprinde si alte variabile precum densitatea, umiditatea, temperatura mediului inconjurator, tipuri si surse de mancare, structura sociala a speciei analizate si a celorlalte cu care acesta intra in contact. Cand lista factorilor externi este in sfarsit completa putem spune ca activitatea furnicii este o reactie involuntara si automata la mediul inconjurator. Este atrasa de ceva, este respinsa de anumite lucruri, este mentinuta in viata de anumite conditii si distrusa de altele.”

De ce stau acasa, intr-o dupa-amiaza de vara, cand as putea sa ma duc la plaja? La prima vedere, poate parea o alegere constienta, dar daca analizam, putem observa intreaga serie de factori care au dus la aceasta situatie. Caldura ma moleseste, umiditatea ma irita, lipsa somnului ma face sa fiu prea obosit ca sa conduc.Vinovatia este nefolositoare

Vinovatia este cu adevarat nesanatoasa. Atunci de ce continuam sa simtim asa? Exista o parere gresita conform careia vinovatia este o ispasire, ca intr-un fel va face lucrurile mai bune, ne va motiva sa reparam ceea ce consideram ca am facut gresit. Insa nu este adevarat, ba mai mult, este tocmai invers. Vinovatia ne apasa, ne trage in jos. Toate resursele noastre sunt irosite, consumate prin reprosuri si regrete. Tocmai acest tip de gandire ne face slabi, ne metine intr-o dispozitie proasta, duce la depresie si lipsa increderii in sine.

Cum pot invinovatirea si autopedepsirea sa duca la altceva decat nefericire? Pedeapsa ne poate face sa nu mai procedam intr-un fel anume, dar tiparele si modurile de reactie raman in constructia noastra. Avem o gramada de exemple la indemana: un copil este pedepsit atunci cand mananca dulciuri inainte de masa, este instruit, insa acest comportament ramane. Nu va fi o schimbare sau o imbunatatire de durata. Din perspectiva psihologilor, pedeapsa este intotdeauna ultima optiune pentru a opri un comportament nedorit. Renunta la sentimentul de vinovatie, incearca sa te accepti asa cum esti, imbunatateste calitatea actiunilor tale, fa-ti curaj sa-ti ceri iertare atunci cand gresesti, sa faci compromisuri. Incearca sa inveti din greseli, sa gandesti mai mult, sa devii constienta de comportamentul tau.

Pune capat vinovatiei

Hotaraste-te acum sa pui capat auto-invinovatirii si pedepselor, sa te indrepti catre maturitatea mentala. Sa renunti la invinovatire nu inseamna sa consideri ca ceea ce ai facut a fost bine si ca poti sa faci din nou, nu inseamna ca poti sa revii de fiecare data la acest tip de comportament, pe baza scuzei „ nu stiu sa fac altfel.” Un om sanatos invata din greselile trecutului, face compromisuri si isi corecteaza comportamnetul. Un om anxios este prins in trecut, in gandurile lui, condamnandu-se constant.

Sursa:http://www.feminis.ro/

0 Recenzii

Lasa o recenzie

Distribuie acest articol pe:

S-ar putea sa iti placa si:

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com

Programari sedinte

Programare in cabinet

Arata directii

Programare prin email

Scrie-ne un email

Programare la telefon

0740781121

Categorii articole