5
(1)

Măsurile de protecție pentru a nu fi programați de către societate sunt:

(1) detașarea emoțională, în care toate informațiile sunt privite ca provizorii.

(2) conștientizarea faptului că mentalizarea obișnuită nu este capabilă să discearnă percepția de esență; și

(3) a ști că lupul se ascunde adesea în haine de oaie. Această suspendare a credințelor este aplicația practică a dictonului de a „purta lumea asemeni unei haine largi”. „A fi în lume, dar nu din ea” este un mod de atenție care permite totuși interacțiunea spontană și funcționarea în societate.

– David R. Hawkins

S-a pomenit în mai multe articole de pe blog despre cum împrumutăm programe din mentalul colectiv. Iar mai apoi, odată acceptate, aceste programe distorsionează realitatea, ajungem să trecem totul prin filtrul lor și suntem predispuși la a suferi și la a experimenta blocaje. 

Articolul de astăzi este despre cum poate fi evitată această programare din partea societății. Există pur și simplu câteva lucruri la care, dacă suntem atenți, vom evita a fi programați. Poate unele programe gunoi tot vor trece. Multe dintre ele sunt deja rulate de majoritatea oamenilor. Dacă ne dăm însă voie să ne aliniem recomandărilor din articol, măcar de acum încolo, programarea va interveni mult mai rar. 

Există 3 recomandări pe care articolul le sugerează, iar în continuare acestea vor fi prezentate punctual: 

1. DETAȘAREA EMOȚIONALĂ

Cu precizarea că, această detașare emoțională înspre care invită articolul face de fapt referire la a vedea toate informațiile drept provizorii. 

Iar acest lucru este valabil inclusiv pentru informațiile care sunt rulate în prezentul articol. 

Unul din motivele pentru care programarea mentală intervine atât de ușor este acela că ne atașăm de tot felul de informații. Dacă ceva ne sună bine sau ne face să ne simțim într-un anumit fel parcurgerea acelei informații, de cele mai multe ori intervine atașamentul. Mai apoi, programul devine activ și rulează. 

Ulterior intervine și nevoia de a apăra acel program sau acel sistem de credințe. Și ajungem deja să fim prinși în capcana informațiilor respective. 

Putem reține, pentru a ne fi de folos drept urmare a acestei recomandări, că absolut nimic nu este așa cum poate fi descris. Ci totul este pur și simplu ceea ce este. Și este dincolo de cuvinte. Imediat ce intervine o descriere folosindu-ne de cuvinte, de fiecare dată, cuvintele vor rata să transmită sau descrie diverse părți din acel ceva care este descris. 

Putem așadar să ne dăm voie să nu ne atașăm emoțional. Ci în schimb să trăim drept observatorii sau martorii desfășurării de evenimente. Și putem fi în același timp martorii sau observatorii rulării și procesării de informații. Asta fără a ne atașa de vreo informație în mod specific. 

Dându-ne voie să vedem toate informațiile drept provizorii, programarea din partea societății nu va mai interveni la fel de ușor. 

2. ACCEPTAREA FAPTULUI CĂ MENTALIZAREA OBIȘNUITĂ NU POATE DISCERNE PERCEPȚIA DE ESENȚĂ 

Pentru acceptarea acestui fapt este nevoie de smerenie. Iar noi suntem obișnuiți, tot cu ajutorul societății, să adoptăm o cu totul altă postură. 

Suntem obișnuiți să adoptăm postura lui: „eu fac”, „eu dreg”, „eu gândesc”, „eu acționez”, „eu decid” și așa mai departe. Având toate aceste prezumții, mândria intervine aproape natural. 

Imediat ce ne deschidem însă măcar puțin înspre a accepta că toate acestea s-ar putea să fie niște iluzii, și ne deschidem înspre adevărul conform căruia acțiunile, deciziile și gândurile apar spontan fără a exista un acționator, decident sau gânditor în spatele lor, de fapt ne deschidem înspre smerenie. 

În spatele dansului formelor, și în spatele tuturor proiecțiilor de suprafață, se află esența a ceea ce este. Se află substratul fundamental al existenței. De cele mai multe ori, mintea crede că pătrunde esența și adevărul din spatele unei anumite manifestări, dar de fapt se află destul de departe de acestea. 

Iar asta se întâmplă pur și simplu, nu dintr-o eroare a Universului. Ci se întâmplă fiindcă mintea prezintă limitările sale. Mintea este incapabilă ca prin ea însăși să distingă adevărul de falsitate. Dar totuși oamenii, necunoscând încă alte posibile unelte, se bazează pe această unealtă limitată pentru a discerne percepția de esență. 

Însă ceea ce percepem noi, date fiind toate filtrele ego-ului și poziționalitățile din minte, este de cele mai multe ori departe de esența a ceea ce ceva este. 

Despre cum anume ne putem deschide înspre a percepe esența, s-a discutat cu ocazia altor articole de pe blog. Dată fiind tema prezentului articol, singurul lucru înspre care suntem invitați, este doar acceptarea faptului că rulajul mental obișnuit nu poate face diferența între percepție și esență. Imediat ce ne deschidem înspre acest adevăr, vom fi mai puțin predispuși la a accepta la fel de ușor programarea propusă de către societate. Și…

3. SĂ FIM ÎN LUME, DAR NU A ACESTEIA

Această a treia recomandare ține de o anumită postură înspre care orice student spiritual se poate deschide. 

Cu toții cunoaștem calea clasică în care studentul spiritual ajunge în punctul în care simte că nu mai face parte din lume, așa că alege să se izoleze. Se duce fie la mănăstire, fie devine pustnic. Acestea fiind două din variantele des întâlnite în cultura noastră. Dacă explorăm alte culturi putem observa diverse alte decizii. Însă ideea rămâne aceeași. Este vorba de izolare pentru evitarea tentațiilor, distracțiilor, atașamentelor și așa mai departe. 

Există însă o altă cale care ar putea fi aleasă. Iar aceasta se descrie pe scurt așa cum o enunță acest punct 3: Să fim în lume, dar nu a acesteia

Adică poate fi aleasă o cale în care funcționalitatea în lume este păstrată. Putem să continuăm să fim înconjurați de toate tentațiile, distracțiile sau posibilele atașamente, dar în același timp să nu cădem pradă acestor tentații, distracții sau atașamente. Aceasta este o posibilitate. Iar antrenarea acestei posturi va susține implicit o mai mică disponibilitatea spre programare din partea societății. 

Pur și simplu, având intenția sinceră de a refuza tentațiile, distracțiile sau atașamentul, se poate păstra funcționalitatea în lume, și interacțiunea firească cu lumea, în timp ce la nivel de for interior este trăită o postură Letting go. În timp ce la nivel de for interior este trăită observarea non-atașată și postura de martor. 

***

Prin urmare, acestea ar fi cele 3 recomandări utile care ne ajută să fim mult mai greu de programat de către societate. 

Tot ce avem de făcut este să ne deschidem și să ne dăm voie să ne detașăm emoțional, să acceptăm că mintea nu poate discerne aparența de esență, și să ne dăm voie să fim în lume, total prezenți și conștienți, dar să ne lăsăm tot mai puțin furați de diverși stimuli sau tentații. 

Aliniindu-ne acestor recomandări, va fi experimentat un fenomen interesant. Folosind ceea ce știm deja, ne vom putea da voie să eliberăm din programele gunoi și poziționalitățile vechi. Însă în același timp vom accepta tot mai puține spre deloc din programările noi pe care mentalul colectiv va continua să le propună. 

Iar treptat, vom ajunge astfel la a experimenta o stare de ușurință și libertate. Fiindcă atunci când programele gunoi și poziționalitățile sunt tot mai puține, tot mai multe sunt regăsite în interior, pacea, armonia și împlinirea autentică.https://fiimplinit.ro/

Media 5 / 5. Numărul voturilor: 1

Nu există voturi până acum! Fii primul care evaluează această postare.