5
(3)
In acest articol vom vedea impreuna ce inseamna frica de esec.

Majoritatea dintre noi am experimentat la un moment dat frica de esec, iar aceasta frica de a nu reusi poate fi imobilizatoare, determinandu-ne de multe ori sa nu mai facem nimic din ceea ce ar trebui sa facem si stim ca ar fi bine daca am face, prin urmare se instaleaza ca o rezistenta in progresul si dezvoltarea noastra.

Ca sa verificam informatia de mai sus, ne putem intreba: Mi-a fost vreodata atat de frica sa nu esuez, incat am preferat sa renunt? Mi-am dat seama vreodata ca mi-am sabotat propriile eforturi, pentru a evita un posibil esec mai mare? Mi s-a intamplat vreodata ca exact inaintea indeplinirii unui obiectiv mai mare sa ma imbolnavesc brusc (sa fug; sa mint si sa gasesc scuze; sa minimizez importanta de a avea acel obiectiv indeplinit; sa fiu brusc foarte obosit si sa nu ma mai pot concentra; sa simt ca nu gandesc clar etc.) ?

Semnele fricii de esec

Ca si frica de succes, in cele mai multe cazuri frica de esec este neconstientizata, poate cu exceptia cazurilor in care ne confruntam cu o provocare cu adevarat importanta pentru noi si atunci ne dam seama ca ne este frica sa nu esuam. Insa experimentam aceasta teama mult mai des, chiar si in actiunile comune. Cum iti dai seama:

  • Ai convingeri limitative care actioneaza asupra stimei si increderii in sine: „ Nu sunt suficient de bun ca sa…”; „ Nu ma vad eu pe mine sa…”; „ N-am eu norocul sa…”; „ Daca fac o greseala sau nu reusesc, atunci o sa ma fac de ras”; „ Greselile si esecul sunt ceva rau”; „ Ceea ce ma face important/suficient de bun/ sa contez/ sa pot este ca ceilalti sa nu fie dezamagiti de mine/ sa gandeasca doar pozitiv despre mine” etc. – toate convingerile de acest tip functioneaza ca un blocant pentru actiune
  • Simti frica atunci cand trebuie sa actionezi pentru a realiza un obiectiv (mai ales daca ai martori).
  • Perfectionismul – care inseamna dorinta puternica de a termina mereu lucrurile ce poarta semnatura ta, perfect si cu succes. Acest lucru te poate determina sa alegi doar acele lucruri pe care stii ca le stapanesti foarte bine.
  • Retinere, scepticism exagerat in fata ideilor/lucrurilor noi.
  • Amanarea, abandonarea in timpul procesului (incepi si nu termini lucrurile; incepi mai multe lucruri odata, fara sa fii implicat cu adevarat in niciunul), dezorganizare, indisciplina si inconsecventa.
  • Iti propui lucruri, dar eviti sa le incepi explicandu-ti ca ai altceva „prioritar”, chiar daca ce ti-ai propus este foarte important pentru tine sau este chiar iminent.
  • Iti traiesti „succesul” mai mult in plan imaginar. Ai o viata imaginara activa, visezi mult cu ochii deschisi la dorintele tale, dar nu reusesti sa faci legatura cu pamantul. Cand te trezesti la realitate simti frica si dezamagire.
  • Simti nevoia sa minti atunci cand vorbesti despre performanta ta.

Cauzele fricii de esec

Ca sa intelegem cauzele fricii de esec, mai intai trebuie sa intelegem ce inseamna de fapt, „esec”?
Majoritatea dintre noi ne raportam la esec conform definitiei pe care acest cuvant o are si, care, face referire la nereusita, nerealizare. Aceasta in mare parte, pentru ca asa am fost invatati. Insa in realitate, semnificatia esecului difera sau, mai bine spus, poate diferi – uneori substantial – de la o persoana la alta, in functie de sistemul propriu de valori si convingeri al fiecaruia.

Adica, daca sistemul valoric in care ai crescut si ti-ai dezvoltat cognitiile ti-a transmis mai mult sau mai putin direct ca: „daca nu ai note mari, nu esti printre cei buni”;„daca gresesti,atunci vei suferi”;„ca esti apreciat/iubit/valorizat etc. pentru ceea ce faci, si nu pentru ceea ce esti” etc.

Deci, frica resimtita la gandul unei greseli sau a unei eventuale nereusite este o conditionare. Am fost conditionati sa simtim frica in relatie cu esecul. Putini oameni stiu ca frica de esec este o fobie – atihifobia – si ca in orice fobie, teama este exagerata si irationala.

Conditionarea timpurie poate fi determinata de parinti:

  • cu atitudine prea critica;
  • cu asteptari nerealiste in raport cu varsta si resursele copilului;
  • cu atitudine dominatoare si care nu au dat copilului posibilitatea de a face alegeri;
  • care nu tolerau greselile si consecintele erau dureroase pentru copil – de la agresiune fizica, pana la retragere emotionala si afectiva
  • care nu au sprijinit, indrumat si directionat copilul – ceea ce a determinat copilul sa subcapaciteze din lipsa de experienta si cunostinte (cu alte cuvinte a fost lasat sa se descurce singur)
  • care erau la randul anxiosi, depresivi sau sufereau de alte afectiuni psihice/emotionale/fizice si care prin conditia lor promovau valori nesuportive pentru performanta, succes si invatare
  • cu atitudine in general negativista – pareau mereu nemultumiti

Dar exista si posibilitatea ca teama de esec sa fi fost dezvoltata pe parcursul vietii, ca urmare a unei dezamagiri puternice in jurul careia am formulat concluzii disfunctionale si irationale. Cum mintea umana functioneaza pe baza reperelor, daca are un precedent semnificativ instalat, atunci va tinde ca pe viitor sa se raporteze la acesta in toate situatiile similare: dezamagire intr-o relatie – frica de a mai intemeia noi relatii; dezamagire sau nereusita la un examen/promovare/competitie importanta – frica de a mai incerca in domeniile respective sau chiar de a mai intra in contexte similare etc.

Exista insa si acea categorie de oameni pentru care esecul, greseala sau nereusita reprezinta o oportunitate. Acesti oameni au capacitate crescuta de toleranta la insatisfactie si au ca principale valori progresul, invatarea, evolutia. Ei sunt cei care dupa un esec spun: „Nu-i nimic, data viitoare stiu ce am de facut!”. Tot ei sunt acele persoane care reusesc sa distinga clar sistemul propriu de valori si convingeri de cel al grupului in care traiesc si fac alegeri proprii, in functie de aprecierea si evaluarea proprie: folosesc discernamantul si au un nivel ridicat de constientizare a propriei persoane.

Acest complex de ganduri, emotii si atitudini pe care le-am expus azi aici sub generica denumire de frica de esec poate fi un catalizator catre o viata traita mai constient din interior. Nu intotdeauna obiectivele sau nazuintele noastre sunt „prea mari”, ci acea parte latenta, neconstientizata din noi este cea care ia amploare.

Frica, in general, atunci cand nu este generata de o amenintare reala, imediata ar trebui sa o percepem ca pe un semnal din interior, ca pe o chemare catre trezire si constientizare de dezidentificare de la mitul pe care ni-l povesteste aceasta despre noi. https://www.garbo.ro/

Media 5 / 5. Numărul voturilor: 3

Nu există voturi până acum! Fii primul care evaluează această postare.