Poate că cea mai mare dificultate, întâmpinată de acela care încearcă să pătrundă în domeniul vindecării mentale şi spirituale, este sentimentul lipsei de încredere. El spune: „Cred că acesta este adevărul şi văd lumea care pare a avea mare credinţă în el, dar se poate că sunt sceptic din fire, căci nu mă simt capabil de a ajunge la o credinţă puternică, oricât de mult m-aş strădui”.
Aceşti oameni pun căruţa înaintea calului. Credinţa nu este o stare emotivă ce se realizează la comandă. Nu este ceva ca aerul, pe care-l pompezi într-o anvelopă şi apoi porneşti la drum. Credinţa nu constă în sentimentul pe care-l dezvoltăm.
Credinţa se bazează întotdeauna pe scopul ei şi când obiectivul este destul de important, nu se mai pune problema credinţei. Ea urmează în mod firesc cunoaşterii.
Mai întâi ajungem la cunoaştere şi numai apoi ne dăm seama că am căpătat şi credinţa, care a venit de la sine, când am găsit un obiectiv substanţial pe care să se bizuiască.Orice fel de credinţă se bazează pe observaţie şi cunoaştere şi se poate afirma că este destul de uşor să ajungi să te încrezi în această Lege a vindecării. Credinţa nu este clădită pe nesiguranţă sau pe revelaţii şi nu suntem obligaţi să acceptam o scriere sacră. Avem în faţa ochilor noştri un exemplu concludent: corpul omenesc. Acesta, corect înţeles în activităţile şi îndatoririle sale, procură baza pentru credinţa, care va face din fiecare un vindecător pentru sine şi pentru alţii. Corpul omenesc este cea mai minunată maşină construită vreodată. Este mai măreţ decât cele şapte minuni ale lumii antice şi mult mai complex decât orice aparat construit de om. Reprezintă o cunoaştere vie a acţiunii desfăşurate de minte, căci dacă-l observăm, el reprezintă o probă clară despre ceea ce înseamnă Inteligenţa Divină şi felul în care aceasta se manifestă, totdeauna conform unui plan perfect conceput de Spirit. Executorul creaţiei, mintea, urmează întocmai şi aduce la îndeplinire acest plan.
Totdeauna, mintea îşi oferă forţa creatoare infinită, aceluia care şi-a făurit un plan bine clarificat, pentru că această Minte nu ştie nimic altceva decât să lucreze conform planului, fiind Minte Subiectivă.
Inteligenţa ce s-a manifestat la construirea corpului, este aceeaşi Minte care ştie perfect cum să repare, atunci când este necesar, structura pe care a clădit-o şi nu poate fi conceput ca, odată lucrul terminat, să nu se mai intereseze de el. Să nu uităm că Mintea sălăşluieşte în acest corp construit, pe care îl foloseşte ca vehicul şi ca instrument pentru propriile ei activităţi.Atunci când, în acest corp se produce o dereglare, nu este nevoie să ne rugăm de Minte ca să vindece; de fapt, ea însăşi necesită un vehicul sănătos, iar ceea ce ne revine, este de a-i prezenta planul perfect ce trebuie urmat pentru refacere, ca fiind forţa executorie. Nu trebuie scăpat din vedere că această activitate depusă de gândire, deşi foarte inteligentă, capabilă de a construi perfect orice structuri, este o Inteligenţă care nu judecă. Ea cunoaşte perfect tehnica construcţiei, dar totdeauna trebuie să lucreze după un plan. Fiind neutră, ea poate lucra după un plan ce duce la boală şi tot aşa de prompt, poate executa un plan ce duce la sănătate. Astfel, acela a cărui activitate de gândire este caracterizată printr-o gândire distructiva, cu frică, ură, ranchiună, invidie sau discutarea şi absorbirea subiectelor de boală şi tristeţe, creează un model-gândire, pe care Mintea îl prelucrează cu totul impersonal, în formă de boală. Datoria noastră este de a proceda la schimbarea acestui model de gândire cu altul, în care să se oglindească sănătatea, iubirea, pacea, fericirea.
În acest fel, Mintea va prelucra modelul-gândire pozitivă şi sănătatea, fericirea ce rezultă nu sunt un miracol, ci manifestarea deplină a Legii Universale.Alexis Carrel, în lucrarea sa „Omul fiinţă necunoscută” se referea la faptul că această Inteligenţă va aranja celulele, chiar acolo unde nu sunt necesare. Un exemplu îl constituie experienţa din laborator cu celulele epiteliale, care sunt celule de protecţie a pielii şi care, transplantate pe un alt mediu decât pielea, s-au dezvoltat tot ca celule de protecţie, ca şi cum ar fi fost pe piele, pentru că este în natura lor să se manifeste numai aşa. Acestea au fost desemnate de către Spirit ca celule de protecţie. Prin urmare, Mintea, conform planului, le va folosi ca atare, indiferent dacă sunt pe piele sau în alt mediu.
Trebuie, deci, să se înţeleagă că, potrivit acestui mecanism, Mintea poate tot aşa de uşor să distrugă corpul, cum poate să-l şi construiască. Astfel, dacă primeşte gânduri morbide, le urmează fidel, reproducând condiţii patologice. Cu alte cuvinte, Mintea construieşte neîncetat celule noi, dar calitatea acestora este determinată de nuanţa gândurilor, deoarece gândul reprezintă Modelul.Mintea asigură reparaţii în corp atunci când sunt necesare, de multe ori chiar fără ştirea omului, deoarece ea are totuşi o responsabilitate permanentă pentru păstrarea unei condiţii bune a corpului.Acest principiu de vindecare, ce acţionează chiar şi când nu suntem conştienţi, devenind o armă puternică la dispoziţia noastră, ne atrage atenţia asupra lui şi ne arată totodată, cum să-l facem să acţioneze. Un exemplu îl oferă apendicita, când, deseori, peritoneul înconjoară şi izolează ca într-un sac, apendicele bolnav şi astfel, în cazul în care acesta perforează, se produce numai o peritonită izolată, mult mai puţin gravă decât una generalizată.Omul se mândreşte cu cunoştinţele sale, deoarece a făcut paşi mari în câştigarea cunoştinţelor privind corpul omenesc, dar, în fond, el este încă departe de a putea da un răspuns la problema vieţii. El nu ştie să construiască nici măcar o celulă, aşa că atunci când spune că o stare sau alta de boală este incurabilă, face apel la cunoştinţele sale limitate. În tratamentul mental, am mers mult mai departe, bazându-ne pe marea Inteligenţă Cosmică, a cărei Lege a Vindecării suntem pe cale să o înţelegem. Astfel, vedem cazuri etichetate drept fără speranţă de vindecare de către medici cu experienţă, complet şi permanent vindecate prin această Inteligenţă dirijată de către o persoană care a înţeles Legea în virtutea căreia acţionează. Astfel, putem spune că nu există maladii incurabile, ci numai oameni „incurabili”. Aceia care afirmă cu insistenţă că „medicii au făcut tot ce era posibil, nu mai are rost să mai încercăm şi altceva”, sunt oameni incurabili.
Aceia care acceptă adevărul mental ca: „La Dumnezeu (Minte) toate lucrurile sunt posibile”, sunt oameni vindecabili.Inteligenţa Divină procedează în linişte, cu uşurinţă, fără efort şi fără agitaţie.Forţa ce curge printr-un corp bolnav, poate vindeca orice. Omul fizic se înspăimântă, dar Mintea este totdeauna sigură de sine şi calmă. Mintea ştie cum să refacă ceva care s-a deranjat în trup. Ştie cum să construiască orice fel de celulă, ştie cum să refacă funcţii ce au fost pierdute, ştie cum să smulgă pe om de pe marginea mormântului, întrebuinţând un efort nu mai mare decât acela pe care omul l-ar face ca să ridice un pai. De fapt, chiar mai puţin decât atât, de vreme ce Mintea nu operează cu strădanie sau efort. Toate aceste numeroase activităţi chemate la acţiune, întreagă această Inteligenţă, care ştie exact ce să facă şi cum să facă, a fost folosită la crearea acestui Univers, la menţinerea şi reglarea lui, la păstrarea vieţii în el, la executarea corecţiilor necesare din timpuri imemoriale şi totuşi, această Forţă şi Inteligenţă nu au scăzut sau slăbit câtuşi de puţin. Forţa şi Inteligenţa ne înconjoară şi ne pătrund chiar în clipa de faţă şi totdeauna, gata de a intra în acţiune în favoarea noastră, în linişte, de îndată ce încetăm a împiedica curgerea lor, înlăturând barierele noastre mentale.
Sănătatea este ceva natural, boala este ceva nefiresc. Boala nu este niciodată pornită din partea Divinităţii, ci totdeauna din partea omului.Omul este acela care ridică baricada în calea vindecării, în timp ce Dumnezeu – Minte se străduieşte permanent pentru a menţine sau a reface corpul ca pe un templu perfect, în care sălăşluieşte Spiritul. Se va arată mai târziu, când va fi prezentată tehnica de aliniere a noastră cu aceasta Inteligenţă, cum se explică că această fiinţă umană, aparent neînsemnată, poate totuşi dirija Forţa care conduce universul.Vindecarea mentală şi spirituală este rezultatul, nu al efortului acestei fiinţe, ci al capacităţii sale de a dirija Inteligenţa Cosmică, aşa după cum un sudor dirijează flacăra de oxiacetilenă, care taie oţelul.
Inteligenţa Cosmică a creat corpul omenesc, cu intenţia de a funcţiona totdeauna perfect. Boala este interferentă omului cu aceasta intenţie. Inteligenţa Cosmică are în permanenţă viziunea corpului în perfectă stare şi acţionează neobosită ca să înlăture orice ar ameninţa starea armonioasă a corpului. Sănătatea nu este altceva decât interdependenţa tuturor părţilor componente ale trupului. Boala este pur şi simplu întreruperea acestei armonii.
Armonia este cheia de boltă a întregului Univers.
Totul în Univers pulsează cu un ritm armonios şi constant. Încă din timpuri străvechi, omul a observat acest ritm al Universului şi a înţeles cum funcţionează. În timpurile noastre, oamenii de ştiinţă au descoperit că acest lucru este adevărat şi în ceea ce priveşte desfăşurarea gândirii. Ei au învăţat că: Iubirea este ritm, Ura este dezacord; Generozitatea este ritm, Egoismul este Discordanţă; Încrederea este ritm, Gelozia este Discordanţă; Speranţa este Ritm, Disperarea este Discordanţă; Credinţa este Ritm, Teama este Discordanţă; Cinstea este Ritm, Înşelăciunea este Discordanţă; Seninătatea este Ritm, Enervarea este Discordanţă.
Atât timp cat stările mentale ale omului sunt în acord cu ritmul universului, echilibrul său psihic şi fizic este asigurat. Când intervine discordanţa în fluxul de gândire, acest echilibru este pierdut. Explicaţia constă în faptul că avem de-a face cu o Inteligenţă Universală ale cărei Legi nu le putem învăţa decât prin observaţii. Din clipa în care am înţeles că armonia este cheia de boltă a Universului, acela care doreşte ca această Inteligenţă să acţioneze în folosul său, trebuie mai întâi să se străduiască să coopereze cu ea. Stările mentale discordante produc boală, dau navală şi se izbesc de Legea etern stabilită a Armoniei Universale. Lumea raţională recunoaşte existenţa acestei Armonii Universale şi îşi dă seama că, atunci când această armonie este ruptă de oameni, Divinitatea nu se modifică pentru a ne face nouă pe plac, noi suntem aceia care trebuie să ne schimbăm.
Secretul vindecării rezidă în unificarea cu Inteligenţa Cosmică, ce posedă cunoştinţe infinite ale căilor de vindecare şi o bunăvoinţă nemărginită de a produce forma perfectă. Ne putem bizui pe curentul de înţelepciune Divină în corpurile noastre, atunci când ne ferim să-i stăm în cale.
Dumnezeu din noi are forţa de a vindeca.
extras ” MINTEA CARE POATE VINDECA ” – FREDERICK W. BAILES
https://detoatepentrutotisimaimult.blog/
