Cum se manifestă ego-ul
În călătoria către conștiință, unul dintre primii pași este identificarea și găsirea păcii cu ego-ul.
Dicționarul definește ego-ul ca „simțul stimei de sine sau al importanței de sine a unei persoane” și este adesea folosit pentru a descrie pe cineva care se arată sau „se înfățișează”. Dar într-adevăr, ego-ul este mult mai mult decât atât și poate fi descris ca fiind antagonistul conștiinței.
Eul trăiește în noi toți și joacă un rol crucial în a ne ajuta să ne găsim sinele conștient. De la naștere, cei mai mulți dintre noi suntem condiționați să ne comportăm și să acționăm folosind ego-urile noastre.
Iată principalele moduri în care ego-ul se manifestă:
1.) Identificarea cu formulare/etichete:
Eckhart Tolle afirmă că atunci când etichetezi ceva, iei toată frumusețea a ceea ce este. Ceea ce el vrea să spună prin aceasta este că, prin identificarea lucrurilor folosind nume sau etichete, îi ia din adevărata esență.
„O floare sau o pasăre îți poate arăta calea înapoi la Dumnezeu, la Sursa ta. Când te uiți la el sau îl ții și îl lași fără a-i impune un cuvânt sau o etichetă mentală, apare în tine un sentiment de uimire, de uimire. Esența sa ți se comunică în tăcere și îți reflectă propria ta esență înapoi.” – Tolle
În societate, învățăm foarte repede să ne identificăm și să ne judecăm pe noi înșine și pe alții cu etichete și obiecte. Învățăm să ne definim folosind cariera sau titlul de familie, de exemplu „Sunt medic” sau „Sunt mamă”. În timp ce aceste roluri au o funcție specifică și importantă, sunt ele cu adevărat cine suntem?
Când începem să ne identificăm cu aceste titluri ca cine suntem, ne separăm de esența ființei noastre. Același lucru este valabil și pentru bunurile și obiectele materiale. Lupta continua pentru tot mai mult pentru a-ti imbunatati identitatea sau stima de sine este, de asemenea, treaba ego-ului.
Când identificarea la lucruri, obiecte și etichete sunt îndepărtate, rămâneți cu întrebarea – Cine sunt eu? Cine sunt eu fără toate etichetele și „chestii”?
2.) Crearea unei ierarhii imaginate:
În mod obișnuit, ți-ai imagina că ego-ul se manifestă ca o bravada puternică, dar poți fi într-o stare de ego pur și simplu stând singur într-un colț dacă ești în aceeași mentalitate.
Tratarea diferită a altora pe baza ierarhiei fabricate a societății este, de asemenea, ego-ul.
Realitatea este că toți suntem la fel. Indiferent de rasa, ocupația, religia sau etnia noastră. Suntem cu toții la fel și a reacționa la alții sau a-i trata diferit pune o barieră de separare între esența a ceea ce suntem și restul Universului.
Același lucru este valabil și pentru plante și animale, prin faptul că nu le tratați cu respect, în esență nu vă tratați cu respect.
„Sub aspectul suprafeței, totul nu este legat doar de orice altceva, ci și de Sursa întregii vieți din care a apărut.” – Tolle
3.) Spune-ți povestea:
Cu toții avem o poveste – „ea a făcut asta”, „el a făcut asta”, „am suferit prin asta”… a relua această poveste din nou și din nou este un model de care ego-ului îi place să se țină. Rea spune o poveste și a te plânge de ea te pune în modul victimă și trezește emoții ca și cum s-ar întâmpla, mai ales dacă ești încă atașat de emoțiile acelei povești.
Această lipsă de dorință de a renunța și de a renunța la trecut vine din ego-ul nostru, care se bucură să ne țină în acest „spațiu de poveste”. Ego-ul este orice, cu excepția momentului prezent și, prin urmare, orice te ține departe de momentul prezent este ego-ul în joc.
Acest lucru nu înseamnă că nu poți repeta niciodată o poveste din trecut, dar este atunci când există un sentiment de identitate atașat poveștii sau un monolog intern constant despre cât de nedreaptă este această situație – chiar și la mult timp după ce s-a întâmplat, este egoul.
Pentru a fi conștienți, tot ce putem face este să privim momentul prezent. Acceptarea felului în care ne simțim, indiferent dacă emoțiile sunt negative sau nu, și permițându-ne să stăm în acel sentiment creează liniște, spațiu, înțelegere și, în cele din urmă, rezoluție. Nimic din toate acestea nu poate fi realizat dacă joci „victimă” repovestindu-ți povestea din nou și din nou – tot ceea ce face este să creeze mai multă dramă pentru care ego-ul să se hrănească.
4.) Dorind ca prezentul să fie diferit :
A trăi în momentul prezent este singurul mod conștient de a trăi. Când începi să simți că vei fi fericit doar odată ce se întâmplă X,Y sau Z, tot ceea ce faci cu adevărat este să te distragi de la momentul prezent și să intri în ego.
Ego-ul nostru ne face să credem că avem nevoie de „lucruri” pentru a fi fericiți sau de succes sau în pace, când într-adevăr toate aceste lucruri pe care le căutăm trăiesc cu adevărat în noi înșine. Ești deja ceea ce cauți.
Când un scop este făcut cu un sentiment de ego, mai degrabă decât cu un scop conștient, de multe ori, când scopul este realizat, există încă un sentiment de nemulțumire sub toate. Acest lucru se datorează faptului că ego-ul caută mereu din ce în ce mai mult, mai degrabă decât să permită ceea ce este.
Când acceptăm momentul prezent și ne permitem spațiul pentru a înțelege că ceea ce căutăm cu adevărat trebuie să apară în interior înainte de a putea fi exprimat în exterior, găsim un sentiment de pace și satisfacție profundă.
Obiectivele ne dau scop, ambiție și motivație, dar atunci când legăm aceste obiective de un rezultat final sau de un sentiment, mai degrabă decât să ne concentrăm pe momentul prezent, ne îndepărtăm de conștiință. Nimic din afara noastră nu ne va da fericire sau pace, pentru că aceste lucruri vin din interior.
„Egoul spune că, odată ce totul va ajunge la locul său, voi găsi pacea. Sufletul spune, odată ce voi găsi pacea, totul va cădea la loc”– Necunoscut.
5.) Hrănirea altora:
Unul dintre primii pași pentru „îmblânzirea ego-ului” este să devenim conștienți de el și uneori este mai ușor să fim conștienți de el în alții decât în noi înșine.
Când recunoașteți ego-ul în alții, cel mai important lucru de făcut este să nu se hrănească cu el. Deși acest lucru poate fi dificil, este un proces învățat care ne permite să exersăm cu adevărat conștiința.
Adesea, atunci când ne confruntăm cu o situație confruntată sau ne aflăm într-o situație în care suntem întâmpinați cu un oarecare resentimente, apărările noastre intră imediat în acțiune. Simțindu-ne atacați personal sau mai mult, descoperind nevoia de a avea „dreptate”, deoarece cealaltă persoană „greșește”, începem să hrănim ego-ul.
„A avea dreptate înseamnă identificarea cu o poziție mentală – o perspectivă, o opinie, o judecată, o poveste… Egoului îi place să greșească pentru a avea dreptate. Cu alte cuvinte: trebuie să-i înșeli pe ceilalți pentru a obține un sentiment mai puternic despre cine ești. A avea dreptate te plasează într-o poziție de superioritate morală imaginată.” – Tolle
Când avem o înțelegere adevărată despre noi înșine, este imposibil să ne simțim amenințați sau atacați de o altă persoană, deoarece în mod înnăscut înțelegeți că acea persoană reacționează pur și simplu din ego-ul său și singurul lucru pe care îl putem practica atunci când recunoaștem acest lucru este iertarea.
Adesea, tot ceea ce este nevoie este recunoașterea și liniștea pentru ca ego-ul să se disipeze pentru ego și conștientizarea momentului prezent nu poate coexista.https://foreverconscious.com/
