Cum se naste ura? Din cauza abuzurilor la care suntem supusi.
Cum se naste suferinta?
Din cauza faptului ca cineva ne raneste.Este normal sa te simti ranit.Dar cine anume ne raneste?
De cele mai multe ori,ceea ce ne raneste este vocea mincinosului care ne repeta la infinit ca nu suntem ceea ce trebuie sa fim.
Ura, mania si gelozia sunt reactii emotionale normale,care apar intr-o lume reala, adica din integritatea noastra, nu dintr-o imagine pretinsa.
De aceea, eu afirm ca nu este nimic gresit in legatura cu ura.
Cauza ei este insa vocea cunoasterii din mintea noastra.
Ura este absolut normala; ea reprezinta o reactie la ceea ce credeam.
Daca schimbam convingerea, ura se va transforma in iubire. Durerea emotionala este un simptom al abuzului; ea ne invata ca trebuie sa facem ceva pentru a ne pune capat abuzului.
De ce suntem abuzati de cei din jur?
Pentru ca le permitem sa faca acest lucru, convinsi ca meritam sa fim abuzati. Daca mergem mai departe cu autoanaliza, vom constata ca noi insine ne facem mai mult rau decat cei din jur. De regula, noi aruncam vina pe altcineva, spunand: „Am crescut fiind abuzat”, sau putem gasi pretexte.
Dar cine ne abuzeaza in momentul prezent?
Daca suntem absolut sinceri, va trebui sa fim de acord ca cele mai multe abuzuri le suportam din partea propriei noastre voci a cunoasterii.
Ori de cate ori ne mintim singuri, noi ne auto-abuzam.
Ori de cate ori ne blestemam singuri, ne auto-abuzam.
Ori de cate ori ne judecam singuri, sau ne autorespingem, avem o reactie emotionala, si este normal ca aceasta sa nu fie placuta!
Daca nu ne place ceea ce simtim nu trebuie sa ne reprimam emotiile; este mult mai corect sa eliminam minciunile care au stat la baza acestei reactii emotionale.
Cea mai buna cale de a ne transforma convingerile legate de sine consta in dezvatul de lucrurile deja invatate.
Cu fiecare noua renuntare la o obisnuinta, credinta revine incetul cu incetul, puterea noastra personala creste si poate fi investita in convingeri noi.
Povestea noastra este o creatie. Noi suntem artisti, prin care curge forta vietii.
Daca nu ne place arta pe care o producem, o putem schimba.
Asta e vestea buna.
Nu mai trebuie sa fim nici chiar cei care credem ca suntem.
Nu mai trebuie sa ne identificam cu mania, gelozia si ura noastra.
Putem fi din nou noi insine, cei de la origini, intorcandu-ne astfel in paradisul din care am cazut candva.
