Ne place să ne spunem povești, să credem în povești, să ne agățăm de poveștile noastre.
Ne place să găsim vinovați, să folosim experiențele dureroase de viață sau greutățile trecutului drept scuze prin care să ne justificăm de ce nu suntem, nu avem și nu facem ceea ce știm că ne dorim.
Ne place să ne inducem neputințe și să ne legăm de ele pentru a ne justifica nefericirea.
Ne place să așteptăm miracole și să ne vindem iluzii cu prețul sănătății, integrității și fericirii noastre.
Ne mințim și ne autoamăgim deoarece credem că nu avem puterea necesară să înfruntăm realitatea așa cum este ea. Ne este teamă să fim sinceri cu noi înșine iar acesta cred că este unul din principalele motive ale suferinței noastre.
Ne mințim pentru că vrem să ne păstrăm acea imagine pozitivă în fața noastră, chiar dacă este una cosmetizată. Pentru că nu vrem ca ceilalți să observe acele lucruri pe care nu le putem accepta la noi, care nu ne plac. Astfel, îi mințim și pe ei.
A te minți pe tine însuți este poate una dintre cele mai des întâlnite forme de minciună. Atunci când există o diferență prea mare între cine credem că suntem sau cine ne-am dori să fim și cine suntem în realitate apar anxietatea și frica, iar pentru a scăpa de aceste trăiri inconfortabile, apelăm în mod inconștient la anumite mecanisme de apărare. În mintea noastră distorsionăm realitatea pentru a ne ascunde ceva ce nu dorim să acceptăm, pentru a susține poveștile pe care ni le spunem în legătură cu propria persoană, cu cei din jur sau cu viața noastră. Astfel, ajungem să desconsiderăm sau să ignorăm acele informații care sunt incompatibile cu minciunile pe care ni le spunem, preferând să ne focalizăm atenția pe lucrurile care sunt mai puțin „amenințătoare” și chiar să căutăm dovezi prin care să ne demonstrăm că minciunile sunt adevărate.
Aceste minciuni ne îndepărtează de noi înșine, de adevărul interior și ne împiedică să fim fericiți. Credem că dacă ne autoamăgim, realitatea devine mai suportabilă, mai ușor de trăit. Însă lucrurile stau exact pe dos. Prin minciună și autoamăgire negăm problemele noastre, dar negându-le, ele nu dispar. Pur și simplu le ascundem sub covor, încercăm să le îngropăm cât mai adânc. Nu avem cum să ne simțim bine atunci când, în loc de a ne rezolva problemele, ne prefacem că ele nu există și le purtăm cu noi în continuare. Și, în plus, dacă realitatea pe care ne-am creat-o este atât de neplăcută încât avem nevoie de autoamăgire pentru a o suporta, poate că soluția nu este să ne străduim să ne mințim mai frumos și mai mult, ci să ne acceptăm problemele, să le găsim soluții de rezolvare, și astfel să ne schimbăm tocmai acea realitate. Mergi la cauză și înlături cauza în loc de a găsi strategii prin care încerci să faci față simptomelor.
De ce este acceptarea atât de importantă? În momentul în care negi că ai avea vreo problemă, deși ea totuși există, nu poți să faci nimic pentru a rezolva acea problemă. Nu ai cum să rezolvi o problemă care nu există, nu-i așa?
Când recunoaștem cine suntem cu adevărat și ne acceptăm așa cum suntem, avem posibilitatea de a schimba acele lucruri care nu ne plac la noi, care ne trag în jos, care ne fac rău. Însă, când nu suntem mulțumiți de noi și de viața noastră, dar pretindem că suntem bine, ne împiedicăm schimbarea și ne blocăm evoluția. „O, și ce că partenerul mă înșală / mă tratează cu lipsă de respect / îmi vorbește urât / nu ține cont de nevoile și dorințele mele? Până la urmă se putea și mai rău. În fond, situația mea nu e chiar atât de rea.” „Și ce că m-am îngrășat câteva kg, hainele nu mă mai cuprind și nu mă mai simt bine în pielea mea? Alții au probleme și mai mari. Doar nu o să mor din asta. Sunt bine….”
A te amăgi că ești bine, că totul e bine atunci când de fapt lucrurile nu stau deloc așa, nu e dovadă de gândire pozitivă sau optimism, ci o manieră prin care eviți confruntarea cu problemele tale, o manieră prin care eviți să îți asumi responsabilitatea pentru bunăstarea ta.
Tu ești fericit cu jobul tău? Sau pur și simplu te minți că…e bine și-așa?
Te simți împăcat cu tine însuți? Ești mulțumit de felul în care arăți, de sănătatea ta?
Chiar nu ai timp să citești, să faci mișcare ori să faci acele lucruri despre care spuneai odată că îți plac? Sau îți găsești scuze pentru că este mai comod așa?
Autoamăgirea nu poate fi susținută la nesfârșit. Mintea noastră subconștientă tot încearcă să ne transmită semnale că ceva nu este în regulă cu felul în care trăim – dezvoltăm simptome depresive, boli psihosomatice și alte tulburări fizice sau psihice.
Mulți oameni se trezesc atunci când viața nu le mai dă de ales. Când se confruntă cu situații critice, cu probleme grave, cu boli sau pierderi importante. De multe ori aceste momente ne coboară cu picioarele pe pământ și ne fac să realizăm ce este cu adevărat important pentru noi, ce contează cu adevărat în această viață.
Atunci minciunile se destramă și odată cu ele suntem puși față în față cu realitatea de care am tot încercat să fugim. Nu ne place să ne simțim vulnerabili sau slabi și tocmai așa ne simțim când observăm părțile mai puțin luminoase ale vieții noastre. De aceea încercăm să le ascundem. Pentru a căpăta un fals sentiment de putere, un fals sentiment de control. Însă adevărata putere interioară se manifestă tocmai prin acceptarea și confruntarea cu problemele noastre, prin capacitatea de a ne lua viața în propriile mâini, a renunța la mentalitatea de victimă și a face un legământ cu noi înșine că orice ar fi, nu ne vom trăda adevărul interior, nu ne vom lăsa pradă sentimentelor de neputință, nu vom ceda în fața greutăților vieții. Vom face tot posibilul să le rezolvăm și să le depășim.
Iți doresc să fii sincer cu tine însuți, să te respecți, să te iubești și să îți onorezi ființa! Îți urez mult curaj și succes în a-ți îndeplini planurile și obiectivele și în a face din visele tale realitate! https://www.ursula-sandner.com/
