Despre comportamentul asertiv
A avea un comportament asertiv înseamnă a te valoriza pe tine ca persoană, a te respecta suficient de mult astfel încât să lupți pentru tine, a-ți exprima părerile și sentimentele și a-ți apăra punctul de vedere, a stabili limite și granițe de interacțiune cu cei din jur și a nu le permite altora să te folosească, să te facă să te simți vinovat ori să te manipuleze.
Asertivitatea implică a-ți apăra propriile drepturi, fără a încălca, însă, drepturile celorlalți, iar tu ai dreptul să…
– îți susții propriile credințe și valori indiferent dacă sunt „aprobate” sau nu de cei din jur și să acționezi în acord cu ele (cu condiția să nu faci rău deliberat celorlalți) – de exemplu, în familia ta de origine poate exista credința că „banii sunt ochiul dracului”, însă dacă părinții tăi cred acest lucru, nu înseamnă că și tu trebuie să rămâi loial acestei credințe moștenite. Pentru tine banii pot să însemne libertate sau pot să fie un rezultat al fructificării abilităților și talentelor tale. Conotația pozitivă sau negativă a oricărui concept nu este dată de conceptul în sine, ci de relația sau experiența pe care am avut-o cu acel concept. Orice persoană poate simți la un moment dat în viață nevoia de a-și reanaliza credințele și valorile și a le păstra doar pe acelea cu care rezonează în autenticitatea sa, dincolo de influențele și așteptările familiale ori sociale;
– să faci alegerile pe care ți le dorești, chiar dacă poți alege greșit, și să-ți asumi responsabilitatea pentru ele
– de multe ori alegerile și deciziile tale pot să nu fie pe placul celorlalți, aceștia putând încerca să te facă să te răzgândești ori să te simți vinovat pentru ceea ce îți dorești. Străduiește-te să îți râmâi loial în primul rând ție, pentru că nu ceilalți vor trebui să trăiască cu acele alegeri și să le suporte consecințele, ci tu însuți.
De asemenea, se întâmplă de multe ori ca oamenii să nu mai asculte de propria intuiție sau propriile raționamente, dacă acestea sunt contestate de către persoanele cu autoritate (fie ele din familie sau din societate în general), însă dacă o persoană are autoritate, acest lucru nu înseamnă că are și dreptate, așa că evaluează și cântărește singur lucrurile și ia decizii în consecință.
– să spui „nu”
– de exemplu, cineva poate să-ți ceară o favoare, însă este dreptul tău să refuzi dacă nu poți sau nu vrei să faci acel lucru. Poate că ți se va reproșa că ești egoist pentru că pui nevoile tale pe primul plan, însă trebuie să ai grijă de tine în primul rând și să fii bine cu tine pentru a avea „de unde” să oferi și celorlalți. Nu ai nevoie de un motiv „suficient de bun” pentru a refuza pe cineva, adică nu trebuie să te frămânți inutil încercând să găsești niște scuze ori motive „plauzibile” pentru care nu dorești să faci un lucru. Ai dreptul de a nu-ți dori și de a refuza;
– să îți exprimi punctul de vedere, să te asiguri că ești ascultat și înțeles și să ai opinii diferite de ale celorlalți
– poate că îți este teamă să spui ceea ce gândești deoarece crezi că opinia ta nu este atât de importantă ori pentru că îți imaginezi că ceilalți te vor judeca într-un fel anume, însă a-ți exprima punctul de vedere într-o situație anume înseamnă a-ți da voie să te exprimi pe tine însuți. Oamenii tind să-i respecte mai mult pe cei care își asumă un punct de vedere, fie el și diferit sau pe cei care nu permit să le fie încălcate limitele și granițele.
De exemplu, dacă este ceva ce te deranjează la celălalt, spune ce anume te-a deranjat și ce ești dispus sau nu să accepți, pentru că dacă ții totul în tine, nu vei face altceva decât să acumulezi frustrări și chiar resentimente. În plus, un comportament care îți încalcă granițele ori un comportament abuziv se va repeta până când nu vei mai fi dispus să accepți acel comportament;
– să îți stabilești prioritățile
– resursele fiecăruia dintre noi sunt limitate (timp, energie, atenție etc.) și este important să învățăm să investim acele resurse în ceea ce este cu adevărat important pentru noi. În această direcție, ne este de ajutor să ne stabilim prioritățile și să nu permitem factorilor exteriori să ne distragă de la obiectivele și scopurile noastre;
– să faci greșeli
– nimeni nu este perfect și cu toții facem greșeli din când în când – așa este natura umană. Nu permite altora să te „demonizeze” pentru greșelile tale, să te umilească ori să profite de această vulnerabilitate de moment. Acceptă tu, în primul rând, că o greșeală nu este sfârșitul lumii, încearcă să repari dacă se mai poate repara, asumă-ți responsabilitatea și învață ceea ce ai de învățat pentru a ști mai bine data viitoare;
– să nu oferi explicații, justificări sau scuze
– poți să faci ceea ce îți dorești fără să te simți obligat să oferi explicații, să îți justifici acțiunile ori să „te scuzi” pentru ele. Mai concis, întotdeauna vor exista oameni care să simtă că au „drepturi” asupra ta, care să-și dorească să acționezi în acord cu nevoile și dorințele lor egoiste, chiar dacă tu îți dorești altceva, care să se simtă deranjați de alegerile tale, chiar dacă nu îi implică și nu îi afectează pe ei.
Nu încerca să te schimbi pentru alții, să îți trăiești viața în așa fel încât să le faci altora pe plac, renunțând la tine însuți și la dorințele și visurile tale; nu încerca să îți justifici deciziile și acțiunile doar pentru că ceilalți te constrâng într-un fel sau altul, te dezaprobă ori încearcă să-ți inducă sentimente de vinovăție și rușine prin manipulare și șantaj emoțional. Este viața ta și ai dreptul să o trăiești așa cum îți dorești, indiferent dacă ceilalți te aprobă sau nu, te judecă sau nu.
Nu te scuza pentru cine ești tu, pentru ce îți place sau ce nu-ți place, pentru ce îți dorești sau nu îți dorești ori pentru acțiunile tale care nu dăunează în niciun fel altora.
Asumă-ți responsabilitatea pentru tine și pentru viața ta și trăiește așa cum simți că este bine pentru tine;
– să îți stabilești limitele și granițele personale
– adică să decizi ce ești dispus sau nu să accepți, ce îți place, ce nu îți place, ce nu poți tolera, ce este lipsit de respect pentru tine, ce îți lezează integritatea sau bunăstarea fizică, psihică, emoțională ș.a.m.d. și să iei măsurile de rigoare atunci când ceilalți îți încalcă în mod repetat (sau chiar o singură dată) aceste limite;
– să te răzgândești ori să îți schimbi părerile, credințele, valorile
– pe măsură ce aducem în viața noastră experiențe și informații noi, putem începe să ne schimbăm și să evoluăm diferit. Putem constata că anumite lucruri nu ne mai reprezintă, că anumite credințe sau feluri de a trăi nu mai rezonează cu noi, cei de acum. Schimbarea nu este neapărat un lucru rău, însă dacă tu începi să te schimbi ori să îți dorești alte lucruri, să nu te surprindă că cei apropiați, cei care au rămas „la fel”, se vor opune schimbării tale din simplul motiv că bulversezi starea de fapt a lucrurilor sau cunoscutul cu care ei sunt atât de obișnuiți și unde se simt atât de confortabil;
– să îți exprimi emoțiile
– de multe ori oamenii își reprimă emoțiile, în special furia, deoarece cred că vor fi priviți într-o manieră negativă de ceilalți dacă își vor exprima această emoție. De exemplu, dacă cineva îți încalcă limitele și granițele personale, acest lucru te poate face să te simți furios, însă dacă te prefaci că nimic nu s-a întâmplat, să nu te surpindă faptul că persoana respectivă va continua să aibă același gen de comportament. Spune ceea ce te deranjează într-o manieră asertivă de tipul „faptul că tu ai făcut acest lucru…, pe mine m-a făcut să mă simt… iritat/ nerespectat/ furios” „și mi-aș dori ca pe viitor… să nu mai faci asta/ să schimbi acest aspect…”. Ulterior poți spune felul în care îți vei schimba tu comportamentul dacă nu puteți ajunge la un consens sau dacă celălalt nu va ține cont de ceea ce i-ai spus;
– să fii mândru de calitățile tale și să te bucuri de rezultatele și succesele obținute
– oamenii pot avea tendința de a-și minimaliza propriile reușite din teama de a nu fi considerați aroganți. Nu trebuie să te scuzi pentru succesul tău doar pentru că succesul tău îi poate pune pe alți oameni față în față cu propriile limitări sau obiective neîmplinite. Ai depus eforturi pentru a deveni și a avea tot ceea ce ești și ai acum, așa că bucură-te de roadele muncii tale.
Asertivitate înseamnă asumare , dar presupune și a te cunoaște, într-o anumită măsură, tu pe tine, a ști cine ești, ce îți dorești și ce nu îți dorești.
Îți asumi, așadar, responsabilitatea pentru nevoile și dorințele tale, pentru cursul destinului tău fiind conștient de faptul că tu singur îți creezi viața prin gândurile, răspunsurile, deciziile și acțiunile tale.
De exemplu, dacă nu iei atitudine sau dacă ai tendința de a fi pasiv și de a „înghiți pe nemestecate” tot ceea ce alții „aruncă” spre tine, poți începe să te simți din ce în ce mai „mic”, anxios sau deprimat gândind că „nimeni nu mă iubește / nimeni nu mă respectă / nu sunt suficient de bun / sunt un ratat ș.a.m.d.” Adevărul este că ai mult mai multă putere decât îți imaginezi și poți oricând începe să preiei controlul asupra vieții tale.
Comportamentul asertiv se învață, așa că începe chiar de azi. De exemplu, gândește-te la cel puțin o situație din viața ta care cere ca tu să fii mai asertiv. Gândește-te cum poți face asta, iar dacă îți este teamă, gândește-te care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă faci această schimbare privind felul în care răspunzi. În general, asertivitatea presupune o atitudine directă, onestă și deschisă și are tendința de a naște în celălalt un răspuns asemănător și chiar dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, ne ajută pe noi să ne menținem o stimă de sine sănătoasă prin simplul fapt că ne tratăm pe noi înșine cu respect și „cerem” de la viață ceea ce considerăm că merităm, cu toate că nu întotdeauna și obținem acele lucruri (deoarece, da, asertivitatea nu impune și nu ia nimic cu forța, ci lucrează pe cât posibil în vederea unui câștig reciproc).
Succes!https://www.ursula-sandner.com/