Orice pierdere din viata unei fiinte umane, este urmata de trairi emotionale care deseori par greu de depasit. Atasamentul, investitia emotionala, uneori materiala, fac ca viata sa para imposibil de trait in noile conditii determinate de pierdere. Durerea este si mai mare in caz de dependenta emotionala fata de membrii familiei (mama, tata, sora, frate) sau de partener/partenera. In ceea ce priveste copiii, plecarea din familia de origine si constituirea noii familii, este deseori resimtita ca o pierdere.
Pierderile pot fi diverse. De la pierderea unui obiect cu valoare sentimentala sau materiala, pana la pierderea starii de sanatate, a independentei fizice (dizabilitate fizica), pierderea unei persoane dragi prin decesul acesteia, divort sau ruperea unei relatii de cuplu. Oricare ar fi pierderea, pana a fi acceptata, treci prin etape cu o mare incarcatura emotionala (furie, tristete, teama, durere profunda, confuzie, instabilitate, depresie), de parca sfasie inima in doua si viata pare imposibil de trait dupa aceasta experienta. Blocajele in una din etapele pierderii, pot lasa sechele la nivel mental, pana la depresie si suicid. Somatizarile fizice sunt semne ca este nevoie sa ceri ajutor, pentru un management cat mai corect si evitarea complicatiilor.
Nimic nu e fara rezolvare! Nimic nu e o intamplare! Pierdem ceva pentru a invata despre noi, despre resursele noastre, despre cine suntem cu adevarat. Constientizand ce schimba in noi fiecare experienta sau relatie, observandu-ne in momente de emotie puternica, putem depasi evenimentele traumatizante si putem invata comportamente ce ne redefinesc viata dupa pierdere. Cu alte cuvinte, ne ingrijim ranile, le bandajam, ne vindecam, dupa care ne ridicam gata sa pasim increzatori spre o noua experienta.
Iata care sunt etapele pierderii!
1. Disperarea de a gasi raspunsuri
Nevoia de a sti iti consuma tot timp si poate veni in detrimentul gandirii rationale si a comportamentului tau. Trebuie sa intelegi de ce sa intamplat acest lucru, chiar dincolo de capacitatea cuiva de a-ti explica. Ramai fixat pe lucrurile pe care fostul partener le-a spus de-a lungul relatiei si care contrazic ruptura si crezi in ele cu orice pret. Totusi, din cand in cand, ai si momente de claritate. Vei oscila intre cele doua, intre neacceptarea realitatii si flash-uri de claritate dureroasa ca s-a terminat. Vei vorbi doar despre durerea, dezorganizarea si confuzia prin care treci. Dar ramai blocat pe nevoia de a intelege ce s-a intamplat si de ce s-a ajuns aici. Disperarea de a gasi o explicatie logica te face sa porti discutii interminabile cu toata lumea: prieteni, rude, colegi de munca si chiar cu straini despre „de ce s-a terminat”. Si in acelasi timp incerci sa te justifici si sa ii convingi ca in realitate, relatia ta nu s-a terminat, ca si cum daca i-ai convinge pe ei, ai putea sa il convingi si pe fostul partener.
2. Negarea
„Nu e adevarat, asta nu mi se poate intampla mie”
Continui sa iti cauti partenerul in locurile cunoscute sau in cazul mortii, sa te comporti ca si cum ar fi inca in viata. Pot exista si momente scurte in care sa plangi, dar negarea realitatii este o reactie normala care te ajuta sa supravietuiesti peste zi si sa te lupti doar cu ceea ce poti accepta in acele momente. Nu poti sa concepi sa traiesti fara el/ea. Simti ca ai investit tot ce aveai in aceasta relatie si nu poti accepta ca s-a terminat. Simti ca esti pierdut, pustiu, ca nu mai ai nimic. Te agati de orice speranta ca o mai poti salva, chiar si daca te distrugi intre timp. Nu poti face fata durerii ca s-a terminat si incerci disperat sa o salvezi.
3. Negocierea
Incercarea de a negocia cu partenerul care te-a parasit sau sa te refugiezi in credintele tale ca sa cauti alinare. Rugaminti, dorinte ca ei sa se intoarca si intrarea in cercul vicios al lui „ce-ar fi fost daca…” sau „ doar daca…”. Esti dispus sa faci orice ca sa nu accepti ca s-a terminat. „O sa fiu un partener mai bun, mai atent. O sa repar tot a fost gresit”. Gandul de a trai fara el/ea este atat de inacceptabil incat vrei sa il/o recuceresti cu orice pret. Este evident ca esti departe de a te comporta ca un om rational. Ai senzatia ca esti pe marginea unei prapastii si incerci cu disperare sa nu cazi in ea. Te agati de orice iluzie, doar sa nu pierzi aceasta relatie de care ai ajuns sa depinzi si fara de care nu poti trai. In aceasta faza, in care promiti sa rezolvi toate problemele si sa faci imposibilul ca relatia sa mearga, iei asupra ta toata relatia, ca si cum tu singur poti sa o faci sa functioneze. Este doar o iluzie, care te face sa crezi ca tu detii controlul si ca depinde doar de tine, daca relatia va functiona. Fa tot posibilul sa nu uiti ca o relatie inseamna 2 persoane si ca ambii parteneri sunt vinovati de distrugerea ei. Nu esti tu singurul vinovat, si in interiorul tau stii asta.
4. Recidiva
Deoarece durerea este insuportabila, este posibil sa-ti convigi fostul partener sa va impacati (asta nu ar fi prima data cand va impacati dupa o cearta). Dar, in pofida tuturor eforturilor, nu vei reusi sa faci relatia sa mearga de unul singur. Din pacate, chinul tau nu se termina aici pentru ca nu va exista un final fericit. Vor exista mai exista astfel de incercari urmate de despartiri grele pana sa te convingi ca e timpul sa renunti.
5. Furia – „De ce eu?”
Dorinte de a riposta, de a te razbuna pe fostul partener sau de furie fata de persoana care a murit si te-a lasat singur/a. Furia este un sentiment foarte important deoarece prin exprimarea ei, te poti elibera si poti astfel sa mergi mai departe. La inceput nu vei fi constient de sentimentele de furie, deoarece frica este cea care te paralizeaza. Astfel ca in momentul in care apare furia incepi sa renunti la frica. Acum poti sa te infurii, iar aceasta experienta iti da chiar putere – pentru ca incepi sa realizezi ca si tu esti important si ca meriti mai mult intr-o relatie. In functie de temperamentul tau si de experientele de viata, furia ta se poate indrepta catre fostul partener, situatia in sine sau catre tine. Vestea cea buna e ca, indiferent catre ce sau cine e indreptata furia, ea iti da forta sa mergi mai departe, fie ca vrei sau nu. Ea iti va aminti ca meriti mai mult. Faptul ca incepi sa accepti realitatea este un semn ca esti pe calea cea buna. Inseamna ca undeva in interiorul tau, se creeaza suficient disconfort cat sa te impinga sa iti schimbi perspectiva si sa vezi relatia exact asa cum a fost in realitate. Furia te va obliga sa faci schimbari mari, daca esti pregatit sa renunti.
6. Depresia
Momentele de furie vor alterna cu cele de depresie. Te vei simti tot mai coplesit de sentimentele de neputinta, frustrare, amaraciune, mila de sine, perioade de plans si izolare, dar care vor alterna cu sentimente de speranta, vise si planuri de viitor. Nevoia de izolare va alterna cu dorinta de a fi in compania prietenilor. Aceste sentimente te pot lase fara energie, cu senzatia ca ai pierdut controlul asupra vietii tale si cu sufletul gol, amortit.
7. Acceptarea
Daca aceasta acceptare apare la inceputul acestui proces, o sa o simti ca pe o renuntare, abandonare. Accepti ca s-a terminat pentru ca nu ai de ales, nu pentru ca e ceea ce vrei. Tu sau fostul partener realizati ca nu mai exista nici o sansa. Incet, aceasta acceptare initiala, devine tot mai substantiala si amandoi intelegeti ca trebuie sa existe limite pe care cel putin unul dintre voi trebuie sa le impuna si sa le respecte. Incepi incet sa intelegi ca nu mai are nici un rost sa incerci. Atentia ti se va indrepta tot mai mult catre propria persoana si este momentul in care realizezi ca viata trebuie sa mearga mai departe. O sa mai existe momente de slabiciune si frustrare, dar acestea sunt din ce in ce mai rare si mai putin intense. Este momentul in care poti sa accepti pierderea. De acum inainte vei putea sa iti recuperezi energia, pofta de viata si dorintele de viitor. O sa iti ia ceva timp, dar vei reusi cu siguranta.https://poreaelenacabinetpsihologic.wordpress.com/
