Cât de bine te cunoşti şi îţi accepţi adevăratul Sine?
În interiorul fiecăruia se află o mare comoară care aşteaptă să fie descoperită, dar lutul şi praful, care s-au pus peste ea, ne împiedică să-i vedem strălucirea, puritatea şi frumuseţea.
Mileniile care au trecut şi-au spus cuvântul la ora actuală printr-o mare de ignoranţă şi superficialitate. Datorită multelor întrupări, spiritul uman a fost îngropat precum talantul, iar acum a sosit vremea să îl scoatem la iveală, dar unde este? Cel mai gros acoperământ al comorii este frica. Ea este masca noastră socială, oare ce ne-am face fără ea? Mulţi dintre noi îşi urăsc masca, însă nu aceasta este soluţia, ea trebuie privită cu multă dragoste şi compasiune. Ne-am folosit de frică întrupări de-a rândul, dar acum este momentul să renunţăm la ea, nu mai este de folos nimănui. Dar oare ce ascunde această mască, ce se află în spatele ei? Teama că nu eşti bun, teama de a nu fi acceptat aşa cum eşti, teama că nu eşti iubit? Mulţi se urăsc pentru toate aceste temeri şi se întreabă când se va termina?
Care sunt etapele prin care putem să ne schimbăm viața în bine?
Primul pas care ar fi necesar este acceptarea a tot ceea ce este, aşa cum este. Chiar dacă la exterior manifestăm duritate, inflexibilitate, intransigenţă, nepăsare şi spunem că totul se află sub control, de fapt nu facem altceva decât să ne ascundem adevăratele trăiri, emoţii şi sentimente. În momentul în care ne apreciem aşa cum suntem şi avem încredere în forţele noastre, abia atunci putem cu adevărat să facem ceva util pentru noi şi pentru semeni. Toată viaţa nu facem altceva decât să ne ascundem după cât mai multe măşti şi pentru fiecare om sau situaţie avem o rezervă bogată gata contrafăcută. Învelişul exterior este de fapt ceea ce arătăm noi lumii, iar la interior există opusul acestuia – aceasta este adevărata noastră fiinţă! Unii semeni poartă cu ei un strat de duritate care de cele mai multe ori ascunde sensibilitate, iar sub masca umorului există multă tristeţe. Este util să îndepărtăm toate aceste măşti sociale, să nu mai fim maeştri deghizaţi care îşi păcălesc semenii!
Al doilea pas, la fel de important ca primul, este recunoaşterea faptului că ne minţim folosind de fiecare dată altă mască. Cu cât utilizăm mai multe măşti cu atât ne îndepărtăm mai mult de noi ca fiinţă spirituală – căci asta suntem. Chiar dacă procesul de vindecare este dureros, trebuie să folosim toate informaţiile pe care le primim de la măştile noastre şi să recunoaştem în mod cinstit şi corect că acest proces ne ajută să atingem iluminarea. Atunci când ajungi să-ţi cunoşti sinele, nu mai este nevoie de măşti, iar acestea cad de la sine, într-un mod cât se poate de firesc şi natural. Nu mai este nevoie să pretindem că suntem altcineva! Din acel moment jocul acesta stupid al societăţii, cu mască fără mască, va lua sfârşit.
În final (dacă există cu adevărat un final) suntem liberi, e ca atunci când eşti foarte gras şi printr-o dietă reuşeşti să slăbeşti 20-30 de kilograme şi te simţi minunat. Sinele nostru se uneşte cu spiritul şi din acel moment devenim una cu noi înşine şi una cu lumea. Marea majoritate a oamenilor nu ajung prea departe în acest proces de vindecare, fie pentru că nu sunt cinstiţi cu ei, fie nu sunt suficient de implicaţi şi serioşi în proces. Ştim cu toţii că egoului nostru nu îi place să piardă controlul şi cu cât recunoşti aspectul în tine însuţi de bine şi rău cu atât egoul îşi pierde din putere. Când începeţi acest proces de regăsire vă veţi confrunta cu voci recalcitrante şi violente care să vă oprească din munca cu sine. Acesta este un semn sigur că sunteţi pe calea cea bună, aşa că puteţi continua… SUCCES!Sursa:https://www.zenivers.ro/
