Fricile noastre au ca şi cauză următoarele:
1.Lipsa iubirii de sine
2.Lipsa încrederii în sine
3.Lipsa respectului de sine
4.Lipsa cunoaşterii de sine
Ea are la bază hărţi mentale din trecutul nostru cel mai timpuriu.Ea poate fi vocea mamei care îţi spunea în copilarie: “Nu te urca acolo pentru ca ai să te loveşti. Nu călca în noroi pentru ca ai să te murdăreşti.” Şi alte asemenea lucruri.
La unul dintre workshopurile ţinute de curând o doamnă din sală mi-a spus că până la vârsta de 30 de ani se considera ca fiind “proastă” pentru că mama ei îi tot repeta asta când era mică.
Îţi dai seama câte lucruri nu a făcut până la vârsta de 30 de ani doar pentru că îi era frică să nu de-a cu oiştea-n gard pentru ca era “proastă”?!… La fel şi cu frica.
Câte lucruri nu facem în viaţă pentru că ne este frică?! Frică de ce ar putea spune ceilalţi, frică de necunoscut, frica de a nu părea ridicol sau proşti etc.
Doamna cu pricina este de o frumuseţe interioară şi exterioară fantastice. De o inteligenţă mentală şi emoţională la fel.
Conform cercetărilor ştiinţifice ne naştem cu două frici:
Frica de a nu cădea de la mare înălţime
Frica de zgomote puternice
Restul de 29.569.236.698 (5) de frici SE ÎNVAŢĂ!!!
Repet, vin din fragedă pruncie insuflate de cei apropiaţi şi terminând cu societatea prin sistemele ei (şcoală, biserică, loc de muncă, mass-media etc). Nu le voi detalia pe toate ca sa nu arunci cu roşii după mine, însă am rugamintea la tine ca să te gândeşti puţin la fiecare:
Religia naşte teama de Dumnezeu (Te bate Dumnezeu dacă…) şi teama de iad (O să arzi în iad dacă…)
În presă, TV şi la radio citeşti, vezi sau asculţi tot felul de ştiri care mai de care mai “sperietoare” despre cataclisme, crize, accidente etc.
La muncă eşti mai mereu ameninţat de restructurare
La şcoală ţi s-a spus că dacă nu înveţi o să ajungi muritor de foame şi/ sau vei ramâne un “prost”
Observi câte lucruri ne ţin să fim cu adevărat liberi şi fericiţi? Câte am fi putut să facem până acum dacă nu ne lăsam pradă acestor frici?
Vorbesc despre noi pentru ca şi eu am trecut pe acolo până am înţeles nişte lucruri. Lucruri pe care le-am descoperit în mine.
Cred ca primul pas în combaterea fricilor sau în transcenderea lor ar fi acela de a începe să te observi, să te cunoşti pe tine cel adevărat.
De a vedea cât şi cum te iubeşti, cât te respecţi şi câtă încredere ai în tine. Apoi după ce ai constatat ce şi cum să te apuci de treabă. A te apuca de treabă înseamnă ca toată atenţia să fie îndreptată asupra ta şi să alegi SĂ FII BINE CU TINE în fiecare zi.
Fă un ţel din asta: ALEG SĂ FIU BINE CU MINE ÎN FIECARE ZI!
Ceea ce fac de fiecare dată când apare frica, pentru că mai apare din când în când şi la mine, este să o observ şi să trec dincolo de ea adică să o transcend.
Cum fac asta ?
Folosindu-mă de curaj şi de întrebări.
Exemplu:
Să spunem că îmi este frică că soţul mă va părăsi.
Conştientizez că îmi este frică să nu fiu parasită şi încep să mă întreb:
Dacă mă va părăsi cum o să mă simt?
Vine răspunsul: Respinsă, nedorită, singură.
Continui cu întrebările
De ce o să mă simt aşa?
Răspunsul:
Pentru că nu am suficientă încredere în mine că mă voi putea descurca şi singură, nu am încredere că-s suficient de frumoasă, inteligentă şi iubitoare ca să îmi găsesc omul potrivit mie etc…
Ai prins ideea…
Cu cât mergi mai în profunzime cu întrebările se întâmplă două lucruri:
1.Observi că încet, încet frica dispare şi asta doar pentru că atenţia ta este în cu totul altă direcţie.
2.Ai putea ajunge la concluzia că nici măcar nu este frica ta, fiindcă descoperi cu ajutorul întrebărilor că mama ta avea un astfel de comportament anxios când tatăl tău pleca în delegaţie şi ea rămânea acasă şi îşi făcea tot felul de scenarii în minte. Deci ai putea vedea că de fapt ai împrumutat un comportament de la unul dintre părinţi…
Frica este un obicei pe care îl poţi schimba cu ajutorul întrebărilor.
Ca să schimbăm un obicei care nu ne mai ajută şi/sau nu ne mai place, este nevoie să exersăm noul obicei pe care vrem să-l instalăm. Cum ar fi: iubirea de sine, încrederea în noi şi stima de sine.
Asta cere răbdare, perseverenţă şi mult curaj.
Este posibil să descoperi lucruri absolut minunate despre tine în acest proces de autocunoaştere.
Nu spun că o să scapi definitiv de frici.
Vor continua să apară dar dacă tu îţi formezi obiceiul de a le observa (a le recunoaşte) şi a te întreba, a merge la nivel din ce în ce mai profund, atunci garantat îşi vor face apariţia din ce în ce mai rar iar cand vor apărea vei ştii să le gestionezi cu uşurinţă.
Şi era să uit: Dă-ţi voie să faci greşeli. Ele îţi vor fi cel mai bun profesor şi aliat împotriva fricilor. ACŢIONEAZĂ în pofida…!!!net
