Fiinta noastra este nelimitata. Este libera. Nu exista nicio forta externa care sa limiteze cine esti sau in ce directie poti merge. Motivele pentru care ne limitam sunt toate semnificative si bine alese. Nu exista nimic altceva care te limiteaza decat propria ta frica. Tot ce pare sa te limiteze este doar o manifestare a fricii tale. Toata frica este o rana, deoarece reprezinta inchiderea unui aspect al intregii fiinte, fata de experienta fiintei individualizate. Orice rana pe care o suportam creeaza situatii care ne-o reveleaza in diferite feluri si din diferite unghiuri. Ranile sunt reflectate in realitatea noastra prin manifestarea oricarei situatii cu care au legatura. Aceasta este baza repetarii tiparelor in viata. Este energia ranilor noastre care se exprima pe ele insele, cautand rezolvarea. Este o parte a miscarii revelatiei. Ceea ce este ranit incearca sa se elibereze prin vindecare. Aspecte ale fiintei tale pe care le-ai inchis din constiinta incearca sa fie reintegrate. Intreaga constiinta cauta reintregirea, unitatea.
Ranile sunt iluzia ca nu esti intreg. Tu esti intreg. Revelatia este o miscare inspre aceasta realizare. Revelatia dezvaluie in mod natural ca lucrul de care te-ai separat este o parte a ta. Ne conduce spre realizarea ca ceea ce credem ca nu face parte din noi suntem noi, deoarece suntem totul. Toate lucrurile de care te temi esti tu – o parte a fiintei tale pe care o respingi. Singurul lucru de care te vei teme vreodata esti tu insuti. Tot ce este in exterior este o reflectare a ta. Nu trebuie sa te temi de nimic. Sunt multe experiente, cum ar fi violenta, pe care nu le-as recomanda, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne fie frica de ele.
Frica este un instrument folosit pentru a ne crea semnificatia definitiei. Este instrumentul pe care l-am folosit pentru a ne separa fiinta, prin experienta dualitatii pe care o creeaza. Scala iubire-frica este cea mai apropiata expresie pe care o avem a esentei polaritatii, din care se trag toate celelalte. Este perceptia prin care ne putem separa de ceilalti si este, de asemenea, perceptia prin care ne putem unifica cu ceilalti. A elibera aceasta polaritate si a vedea dincolo de dualitate inseamna sa intelegi ca nu exista nimic de care sa te temi. Tot ce experimentezi este manifestarea propriei fiinte.
Mintea iti spune ca intelegi lucrurile de care te temi prin eticheta pe care le-o atasezi – definitia pe care ai scris-o pe scutul care reprezinta frica. Definitia zice ceva de genul: „Mi-e frica sa fiu parasit. Mi-e frica sa fiu ranit. Mi-e frica sa sufar. Mi-e frica sa mai sper ceva. Ma tem ca imi voi pierde banii. Ma tem ca voi fi atacat. Mi-e frica de moarte.” Totusi, prin definitie, tu nu stii de ce ti-e teama. Toate fricile sunt iluzii autocreate. Toate fricile sunt amagiri pline de inteles, prin care ne definim si ne exprimam povestea.
A te teme de ceva inseamna ca te-ai separat de acel lucru. Daca stiai de ce anume te-ai separat (si a sti un lucru inseamna a-l vedea cu claritate), atunci ai fi stiut ca tu esti acela (ai fi trait experienta unitatii cu el) si astfel nu ti-ar mai fi fost teama de el. A cunoaste ceva inseamna sa nu iti mai fie frica de acel lucru. Nu te poti teme de niciun lucru pe care il stii, pentru ca a-l cunoaste inseamna sa intelegi ca tu esti acela. De aceea, tu nu stii de ce ti-e frica: din acest motiv te temi. Toata frica este frica de necunoscut; asta este definitia fricii. Frica ne face sa nu mai vedem clar de ce anume ne este teama; astfel acel lucru nu este cunoscut si de aceea ne este frica de el. Frica este cea care incetoseaza vederea, este opusul claritatii.
