Zâmbim, ne încruntăm , ne bucurăm, plângem… Suntem oameni şi trecem prin tot felul de situaţii de-a lungul vieţii. Când reuşim să facem ceva ori când cineva drag înregistrează un succes, ne bucurăm împreună.
Însă când suferim, preferăm să o facem în singurătate. Ne închidem în noi şi ne adresăm întrebări la care nu găsim răspunsuri.
„De ce?”
„Unde am greşit?”
„Ce ar trebui să fac?”
„Cum să mă comport ca să nu se mai întâmple?”
Uităm de multe ori să cerem ajutor. Sau ni se pare nelalocul lui un astfel de gest. „De ce să-i încarc pe alţii cu problemele mele”, ne întrebăm, încercând să justificăm închiderea în noi.
Şi, totuşi, adevărul este altul: a cere ajutor e un lucru normal, natural.
De ajutor are nevoie oricine, indiferent cât de puternic sau de slab este. Un sfat, un indiciu, o mână întinsă – toate sunt ajutoare de care ne bucurăm atunci când ne e greu.
Tot ce trebuie să facem este să cerem ajutorul celor pregătiţi să-l ofere. Specialiştilor, oamenilor care cunosc răspunsul la întrebări, rezolvarea unor situaţii. Celor care ne pot da un indiciu, care ne pot ghida să ieşim din pasa proastă în care ne află şi să păşim spre bucurie, spre lumină şi iubire.
Asta fac şi eu: ofer ajutor celor care au nevoie de el. Îi ghidez şi le arăt CE şi UNDE nu a fost în regulă şi CUM să găsească rezolvarea.
Iar pentru asta trebuie doar SĂ MĂ ÎNTREBAŢI.
O puteţi face oriunde: aici, pe blog, sau pe pagina mea de Facebook. Vă voi răspunde negreşit şi vom stabili ce e de făcut. 🙂
Ţineţi minte: calea spre rezolvarea unei situaţii, spre ieşirea din întuneric spre lumină începe cu primul pas. Haideţi să-l facem împreună!
Cu drag, Simona
