De multe ori auzim cuvântul “iubește-te” şi încercăm să-l urmăm, aşa cum înțelegem şi cum putem. Cineva se iubește cu ironie, cineva se hrănește cu delicii, cineva se mustră sau se preamărește. Fiecare investește un sens în minunatul cuvânt “iubire”. Însă…ce semnifică în realitate?
Iubirea de sine – este în primul rând sentimentul ce conține bucurie, sensibilitate, mândrie, plăcere, dorința de a observa și de a fi alături, de a sprijini și de a ajuta. Este dorința de a face ceva pentru tine, de a avea grijă, de a oferi cadouri, de a asculta nevoile, de a avea interes pentru bogăția lumii interioare. Iubirea de sine presupune o atitudine respectuoasă, caldă, răbdătoare, fără utilizarea unor trucuri interzise şi dureroase faţă de sine.
Să te iubești – înseamnă să fii extrem de atent faţă de tine, faţă de fiecare stare, foșnet intern. Este capacitatea de a observa în tine procesele firești, cele rele sau neonorate, însă atât de omenești şi să ai o atitudine respectuoasă. Să încurajezi, nu să forțezi. Să negociezi, nu să dai vina şi să pui ultimatum. Să înțelegi, nu să apreciezi.
Iubirea de sine – este atunci când îţi dezvolți obiceiuri, în loc de intimidare și critică nemiloasă, este să te liniștești şi să te încurajezi. Este capacitatea de a învăța să accepți realitatea, să-ţi ierți neajunsurile, însă profund şi sincer să crezi în capacitatea de a obține ceea ce-ţi dorești, înțelegând că pentru aceasta e nevoie de timp, experiență şi muncă.
Iubirea de sine – este atunci când îţi oferi dreptul de a-ţi controla propria viaţă, de a urmări să nu te întorci din calea aleasă…este studiu şi muncă permanentă cu tine însuți, este să te umpli de energie şi lumină interioară.
Iubirea de sine – este obiceiul de a începe ziua cu “bună dimineața, scumpo/scumpule” şi alte dezmierdări care îţi încălzesc sufletul.
Să te iubești – este să-ţi auzi semnalele corpului, ușoare ca aripile unui fluture.
