Iubirea de sine este unul dintre cele mai incredibile şi rare lucruri de pe planetă, şi nu mă refer la vanitate sau narcisism, sau la genul ăla de mângâiere pe spate pentru că ai realizat ceva şi ce minunat eşti tu. Nu are legătură cu lauda de sine şi nici cu egoismul deşi adesea sunt confundate ca fiind unul şi acelaşi lucru.
Toate bioformele sunt fundamental nesigure pe ele, asta e natura lor. Din acest motiv avem un sistem imunitar şi un mecanism al fricii, dar ce este important de reţinut este că din felul cum tratăm aceste frici reies insecurităţile şi incertitudinile noastre, care mai apoi prin repetiţie se transformă în comportament şi atitudine (neuroplastie).
Uitaţi-vă puţin la felul cum suntem crescuţi. Suntem adânc condiţionaţi. Nu suntem crescuţi conform naturii noastre şi nici nu ni se oferă oportunitatea să ne dezvoltăm într-un mod benefic nouă, potrivit individualităţii fiecăruia. Nici vorbă! Suntem condiţionaţi de îndată ce intrăm în această lume.
Îmi aduc aminte de momentele din copilărie când stăteam şi mă uitam în oglindă încercând să găsesc ceva ce nu era al meu. De ce nu sunt aşa şi pe dincolo, de ce nu pot fi ca celălalt sau de ce celălalt nu poate să fie ca mine.
De când am ales aventura străinităţii îmi amintesc cum întâlneam tot felul de oameni din toate cotloanele lumii cu tot felul de obicieuri şi mentalităţi. Ce-a fost interesant pentru mine este că toţi sufereau de aceeaşi durere interioară. Această lipsă de respect pentru ei înşişi.
E foarte interesant cât de provocator este acest proces de trezire. Unii ajungeau atât de dezgustaţi de ei înşişi încât era nevoie drastic de o schimbare la interior. Şi ştim cu toţii că de cele mai multe ori oamenii se trezesc de-abia atunci când trec prin suferinţe şi necazuri mari.
Iubirea de sine este rară pentru că este adânc înrădăcinată în autoritatea noastră, şi asta se întâmplă din momentul în care începem să fim condiţionaţi. Suntem antrenaţi să ne predăm autoritatea către părinţi, către profesori, către partener, către prieteni, către animalele de casă, către guvern, către sistem, către zeităţi şi aşa mai departe. Ce să mai, suntem învăţaţi să ne predăm autoritatea către orice altă autoritate! Ne predăm autoritatea oricui, pentru că societatea noastră uniformizată este obsedată de control. Numai aşa suntem deocamdată în stare să păstrăm societatea civilă, prin control.
Să ai autoritate asupra populaţiei este singura cale prin care mecanismul controlului funcţionează, deci toţi suntem atrenaţi de mici să renunţăm treptat la autoritatea noastră în loc să fim antrenaţi cum să ne ascultăm propria noastră autoritate. Din moment ce îţi pierzi autoritatea către alţii nu eşti niciodată complet. Nu poţi niciodată să ai încredere în tine. Apoi te trezeşti cum altcineva începe să ia decizii pentru tine îndepărtându-te treptat de Cine Eşti Tu cu adevărat.
Foarte multe din sistemele pe care le studiez la ora actuală pot ajuta orice fiinţă umană să îşi recapete autoritatea. Toate sistemele bazate pe corespondenţă, precum I-Ching-ul, Astrologia şi derivatele sale moderne, cum ar fi Cheile Genelor, te ajută la modul practic pentru că îţi oferă pur şi simplu o strategie să îţi recapeţi autoritatea interioară pierdută. Şi să nu credeţi că e vorba de filosofie plictistoare sau de un sistem pompos New Age, ci este vorba despre redescoperirea mecanismului tău biologic şi spiritual pentru a putea opera optim şi pentru a naviga în această dimensiune într-un mod potrivit ţie. Despre aceaste sisteme voi scrie în detaliu într-un alt articol.
„O, Doamne, ia te uită, pot face faţă acestor lucruri!”.
Viaţa devine deodată ceva mult, mult mai simplu. Pentru prima oară începi să experimentezi potenţialul tău dharmic. Respiri uşurat şi te mai relaxezi puţin. Acesta este momentul când iubirea de sine adevărata îşi face apariţia. Realizezi că eşti echipat să-ţi trăieşti viaţa, care este unică, diferenţiată, specială şi care merită toată dragostea ta. Securitatea fiinţei nu poate să vină de la altcineva. Dependenţele, inferiorităţile, inadecvarea, toate aceste chestii dispar. Un lucru atât de simplu dar puternic, iubirea de sine.
Voi continua să-ţi reamintesc: iubeşte-te. https://revistacosmos.com/
