Călătoria numită viață, deseori ne supune unor schimbări serioase. Cu toții cunoaștem termenul <<criza vârstei de mijloc>>, momentul în care ne analizăm realizările. După părerea mea, în viață nu există destinații fixe la care trebuie să ajungem, dar etape totuși, sunt în viața fiecărui om. Deseori mergem pe cerc, întorcându-ne acolo unde am fost deja.
Conform teoriei renumitului psiholog Carl Jung, în viața fiecărui om se numără 4 etape, care sunt legate de scopurile și motivele noastre, și reflectă cum ne autoconștientizăm noi ca ființe umane. Aceste etape nu au nimic legat de maturizare sau succese, în procesul vieții ajungem când la o etapă, când la alta.
Afirmația lui Carl Jung: <<Făcând un pas în cea de-a doua jumătate a vieții noastre, de obicei nu suntem deloc pregătiți pentru asta. Dar cea mai periculoasă greșeală este, că ne bazăm pe valorile și convingerile noastre vechi, crezând că ele ne vor fi de folos și în continuare. Dar noi nu întâmpinăm dimineața, bazându-ne pe faptul cum a fost seara. Ceea ce avea importanță mare la începutul vieții, își pierde din valoare spre sfârșitul ei, ceea ce a fost adevărat dimineața se poate transforma în minciună seara>>.
Iată cele 4 etape stabilite de Carl Jung:
1.Etapa atletului.
Aceasta este etapa interesului total față de sine. Probabil ai observat des oameni ce se află la această etapă. Mulți așa și nu pot trece la alta, sau mereu se întorc la ea.
Este etapa imaturității personalității, care se caracterizează prin interesul față de înfățișarea și corpul propriu. Se manifestă foarte des la adolescenți, de exemplu, care nu încetează să se privească în oglindă. Printre atleți se întâlnesc oameni ce suferă de narcisism și care îi critică pe alții, ce nu le seamănă.
2.Etapa luptătorului.
Anume la această etapă în om se trezește dorința de a cuceri lumea și el este deja gata să își asume responsabilitatea pentru acțiunile sale. Desigur, nu toți cuceresc lumea, dar la această etapă omul e gata să atingă scopuri, care mereu îi apar în cale, el este pregătit pentru realizări. Aici hotărârea luptătorului învinge egoismul atletului.
Această etapă deseori, depinde de obstacolele și problemele, care le îtâlnim în viața noastră matură. Având experiența obținută la această etapă, ne întoarcem la ea, când avem în față unele sarcini. La această etapă suntem gata să acționăm.
3.Etapa afirmării
După etapa luptătorului vine încrederea în puterile proprii, și involuntar te întrebi: <<Ce am făcut bun pentru oameni?>>. Accentul atenției noastre trece de la realizările proprii la oamenii ce ne înconjoară. Deseori oamenii simt asta devenind părinți, căci doar când devii părinte începi să ai grijă de altcineva mai mult, decât de sine.
Pentru unii etapa aceasta este legată de dorința de a lăsa urme în lumea asta după sine. La această etapă conștientizăm încotro mergem, ce realizări am obținut și ce direcție de dezvoltare să alegem pentru sine și oamenii apropiați.
Etapa afirmării este un salt enorm de maturitate, spre deosebire de etapa luptătorului.
4.Etapa spiritualității
Este etapa de încheiere din viața noastră, în care apare înțelepciunea. Aici înțelegem, că realizările noastre ne reprezintă, și nu banii și averea. Noi, pur și simplu, mergem pe drumul vieții, creaturi singuratice ale Cuiva mai mare decât noi. Această etapă ne face să ne gândim la existența noastră trecătoare și să trecem de limitele conștientului.
Lao Zi a reușit să formuleze perfect, unde ajunge omul la etapa spritualității: <<Să înțelegi lumea așa cum este, trecând de limitele conștientului. Să dăruiești viață și să dai educație, să ai fără a încerca să posezi, să acționezi de dragul acțiunii și nu pentru recompensă, să ghidezi și să nu controlezi – asta este adevărata libertate și înțelepciune>>.http://eushtiu.com/
