N-AM CE SĂ CAUT EU LA TERAPIE…

N-AM CE SĂ CAUT EU LA TERAPIE… BA AI.CEL MAI DE PREȚ CADOU PENTRU COPIII TĂI E SĂ FII BINE CU TINE

Ești tristă,deși ai o mulțime de motive să fii mai degrabă bucuroasă.Te enervezi din orice. Te scot din sărite oamenii (care par) fericiți.Nu te mai bucuri nici de-o prăjitură, nici de-un film. Ai vrea să plângi, dar nici de asta nu mai ești în stare.

Sau poate te bucuri, dar trece repede.Mănânci aiurea,deși știi exact cât de rău îți face asta. Din când în când, te străfulgeră câte-un gând că sigur ai cancer și-o să mori curând și cine-o să-ți crească ție copilașii… Sau,mai rău,te gândești că vor face cancer chiar ei, și atunci tu o să mori pe loc. Nu dormi bine noaptea, iar când dormi bine, te trezești mai obosită decât te-ai culcat. Te-ai îngrășat peste măsură, sau poate dimpotrivă, ești prea slabă. Mâncarea n-are gust, să bei apă uiți.

Stai ore în șir cu ochii în ecranul telefonului, simțindu-te vinovată că stai cu ochii în ecranul telefonului. Cu toate astea, nu reușești să faci nimic altceva. Te enervează bărbatul, cu viața lui ușoară. Te enervează copilul. Te enervează colegii tăi. Vânzătoarea de la colț. Șoferul de autobuz. Ești o bombă cu ceas. Uneori îți vine să te ridici și să pleci de-acasă în ciorapii de bumbac, să te duci și să nu te mai întorci. Ai o relație dureroasă cu părinții, cu bunicii, cu trecutul și cu viitorul tău.Ceva te apasă și te doare mereu, încerci să acoperi cu bucăți de viață, cu statusuri vesele pe facebook,cu poze editate din vacanțe, dar durerea nu se lasă ascunsă. Te roade, te macină, ești o carie.Te visezi moartă. Îți dorești, măcar uneori, să mori, ca să nu mai simți vina, tristețea, frustrarea.

Ai nevoie să mergi la terapie.Știu ce vei spune.Dar te înșeli.Nu va trece.Nu te vei face singură bine. Depresia,rănile vechi,acestea nu trec niciodată de la sine.Nu poți să te vindeci, pentru că te temi să te uiți la ele.Te temi de durerea pe care ți-o va provoca privitul în tine. Și e normal,stă în firea noastră să ne protejăm de durere. 

Asta face o parte din noi, partea supraviețuitoare. Ne ține în viață ascunzând sub preș dureri, și alături de ele, multe părți bune din noi.Doar că partea vie din noi, aceea care vrea să se bucure de viață, aceea știe că există acolo răni nevindecate și ne amintește mereu de ele. Partea vie din noi vrea să ne vindecăm, nu să punem plasturi prea mici pe răni prea mari. Partea vie din noi urlă, strigă după ajutor. Și e nevoie de ajutor specializat, de un om de încredere, cu studii și experiență, care, ținându-te de mână,te ajută să te uiți unde te doare.Te asigură că durerea n-o să te omoare, dimpotrivă. O să te lase liberă.

Doar asta te va ajuta să te scuturi de sacul de moară pe care-l porți în spinare.Doar asta te va ajuta să înțelegi că nu ești numai durere, că viața ta nu este și nu trebuie să fie un chin. Apoi îți va părea rău că ai așteptat atât,că ai pierdut atâta vreme…

Nu sunt psiholog.Am suferit de depresie, am fugit de ea, m-a ajuns din urmă.Am citit mult.Am căutat răspunsuri la vraci și astrolog, am vorbit cu mulți cunoscuți și necunoscuți, durerea era încă acolo. Am mers la terapie. N-a ajutat.M-am oprit.Durerea creștea.Am mers din nou. Am început să aflu, să înțeleg, să vindec.M-am oprit.Am mers din nou.Am început să respir altfel, să văd altfel.O să mai merg.E cel mai de preț lucru pe care l-am oferit vreodată familiei mele, copiilor mei. Ei au nevoie de mine limpede, echilibrată, împăcată, nu un pachet de frustrări,nevoi neîmplinite,mecanisme nejustificate care mă făceau să strig când nu erau motive reale de strigat, insomnii și atacuri de panică.

Acum sunt aici pentru ei și sper să mai fiu.

Vorbesc despre asta deschis oricui îmi spune că nu se simte bine cu sine.Mulți mă privesc sceptic. Și mai mulți îmi explică de ce terapia nu poate fi o soluție pentru ei.Deși este, pentru oricine, pentru toată lumea,doar să găsească motivația să meargă și profesionistul potrivit la care să meargă.Sincer vă spun, nu cunosc nici măcar o singură persoană care n-ar beneficia din plin de ajutorul unui terapeut.Nici măcar una.

Cu toate astea,majoritatea își găsesc scuze.Nu sunt motive,sunt scuze.

Partea supraviețuitoare din voi, frica de durere, vă pune piedici.Adevărul însă e altul. Partea vie, partea bună din voi, trebuie să citească în continuare acest text,ca să aducă argumente părții supraviețuitoare data viitoare când vreți să mergeți la terapie și o voce din cap vă spune unul dintre lucrurile de mai jos.

N-am ce să caut la terapie,problemele mele sunt vechi și au dispărut de mult…

Problemele tale or veni ele de demult,însă sunt extrem de prezente,din moment ce nu te bucuri de viață.Poate cauza acestor probleme a dispărut (un părinte abuziv,  o stare materială proastă, o situație familială dificilă),dar rana provocată de ea este încă acolo.Asta face terapia, te întoarce acolo unde s-a produs rana,te ajută să revezi totul,să înțelegi,îți oferă uneltele să repari, oricât de vechi ar fi sursele durerii. Oricât de vechi!

N-am ce să caut eu la terapie, că nu-s nebună, sunt doar tristă…

Terapia nu este doar pentru tulburări grave,pentru schizofrenie și bulimie sau autism. Terapia ajută atunci când ceva din tine nu te lasă să trăiești,inclusiv o durere veche, o amintire traumatizantă, o relație dezechilibrată.Tristețea continuă este semn de depresie, iar depresia duce la suicid. Da, mulți oameni cu vieți altminteri ok ajung să se spânzure, de se miră toată lumea vai dar avea viața perfectă.Well,avea decorul pentru viața perfectă,el însă simțea altceva. Terapia te poate vindeca de depresie.Uneori e nevoie și de medicamente, alteori nu.

Terapia n-are cum să mă ajute, nu știe nimeni ce-i în sufletul meu.

Nici tu nu știi ce-i în sufletul tău.De-asta ai nevoie de un specialist în suflet, adică de un terapeut, să te ajute să te uiți la tine,să te ajute să înțelegi, să te ghideze să repari. Un specialist bun îți va câștiga încrederea,te va ajuta să te deschizi,să te mărturisești,întru vindecare. Oricât de apropiat ți-ar fi soțul sau prietena,posibil ca ei să nu aibă abilitatea de a te îndruma corect.

Nu pot să mă duc la terapie, n-am bani.

Terapia nu este obligatoriu scumpă. Poți face terapie bună cu 50 de lei,cu 70 de lei. 50 de lei pe săptămână înseamnă 200 de lei pe lună.Pe benzină sigur dai mai mult. Pe țigări poate dublu, dacă fumezi un pachet de țigări pe zi.50 de lei e o masă în doi la restaurant. Două cărți la reducere. O bluză de copil.Nu-i mai lua bluză săptămâna asta, are nevoie mai mare de tine întreagă la cap decât de o bluză nouă.Fă-i copilului tău acest cadou, mergi la terapie. Întreabă în jur, întreabă pe facebook,vei găsi specialiști buni la prețuri decente la tine în oraș. Dacă nu, caută unul care să te ajute pe skype sau prin telefon,sunt o grămadă.Ține-te de terapie, e cea mai bună investiție pe care o vei face în tine.

Și nici timp n-am să mă duc la terapie.

Dacă atunci tot timpul pe care îl petreci pe facebook de luni până duminică, sigur rezultă mai mult de două ore pe săptămână, cât îți ia terapia, cu tot cu drumul dus-întors. Roagă soțul să scoată copiii în parc joi seara,doar joi seara,cât tu te duci să te vindeci. Soluții sunt. Găsește-le. Aplică-le. Fă asta săptămânal.

Nu are sens să mă duc la terapie, e prea târziu, trebuia s-o fac de mult.

E adevărat, trebuia s-o faci de mult.Dar niciodată nu e prea târziu,pentru că te vei simți repede mai bine. Niciodată nu e prea târziu să-ți fie mai bine.Nici la 70 de ani nu e. Dacă ți-aș spune că dacă te duci la terapie,o să-ți pun în cont 500 de euro, te-ai duce? Bun. Ce vei primi în cursul terapiei valorează de un milion de ori mai mult. Du-te!

Nu mă mai duc la terapie,pentru că am fost o dată mai de mult și mai mult rău mi-a făcut.

Da, știu cum e, și eu am dat peste neprofesioniști.Ca în orice domeniu, doar că ce strică ei este mult mai grav.Strică minți și suflete și astfel de oameni ar trebui să-și piardă dreptul de practică imediat.Alteori e doar că nu vă potriviți. Nu renunța. Mai caută. Cineva acolo sigur te poate ajuta.

Nu mă duc la terapie pentru că e dureros. 

Așa este, doare. Orice vindecare doare. Când ți se repară pielea arsă, ustură.Când se sudează osul rupt, doare.Dar nu doare mai tare decât ce simți acum.În plus, merită. E o durere cu folos. De obicei,când devine cel mai dureros,atunci te apropii de o mare revelație și de o mare vindecare. Nu renunța, mergi în continuare!

Lasă că bunica și mama n-au mai mers la atâta terapie și ia uite ce bine sunt.

Chiar așa bine sunt ele? Ești sigură că sunt bine cu ele?Eu sunt destul de sigură că nu-i numa roz și puf acolo.

E drept că pe vremuri nu era timp și nici toleranță față de astfel de practici, lumea era ocupată să nu moară de foame.Doar pentru că ele n-au știut și n-au vrut mai bine nu înseamnă că ești condamnată să te zbați la fel.Cunosc sute de povești de familie cu tot atâtea abuzuri, traume, chinuri de toate părțile, despre care nimeni nu vorbește. Cât de bine pot fi cu adevărat acei oameni?

Mergeți la terapie!

Dacă aveți recomandări de terapeuți buni din orice oraș,vă rog să le treceți aici,eventual și costul unei ședințe, să facem împreună o resursă bună cu specialiști de încredere care pot ajuta și alte cititoare care au nevoie. De fapt, toate avem nevoie.

Mulțumesc că vă pasă.

Mergeți la terapie.Rugați-vă soții să meargă.Și ei au mare nevoie,chiar dacă ei disimulează mai bine.   

https://www.printesaurbana.ro/