„Nu ajuţi o persoană când îi scoţi în faţă slăbiciunea. În schimb, ori o descurajezi, ori o înfurii, ori o ruşinezi, astfel încât încetează să mai încerce să fie o persoană bună. Când îi iei unei persoane simţul demnităţii, vorbind-o de rău în mod deschis, îi produci disperare.
Când un om este deprimat, asta înseamnă că este prea conştient de propria sa slăbiciune. Prin critica distructivă tu îl împingi şi mai departe în mlaştina descurajării în care deja se îneacă. În loc de a bârfi despre acest om, ar trebui să îl tragi afară din mlaştină prin cuvinte de încurajare, de iubire. Numai atunci când cineva îţi cere ajutorul, trebuie să-i oferi sprijin spiritual şi moral. Copiilor sau persoanelor iubite şi apropiate le poţi oferi sugestiile tale prietenoase, umile, în orice clipă, înlăturându-le rezervele ce ţin de delicateţe sau discreţie.
«Nu judeca şi nu vei fi judecat. Pentru că vei fi judecat chiar cu judecata pe care tu o foloseşti; iar măsura pe care o vei lua se va întoarce la tine» (Matei 7, 1-2). Mult noroi trebuie să înlături din casa ta mentală. Nu te afunda în rău vorbind despre noroiul mental al altor oameni, ci ocupă-te şi eliberează-ţi propria ta viaţă de slăbiciune. Vindecă-te în tăcere de dorinţa de a critica, şi, atunci când te-ai eliberat de condamnare şi bârfă, învaţă-i pe alţii să fie mai buni prin inima ta înţelegătoare şi prin exemplul bun.” Paramhansa Yogananda
