O semantică a transformării.

Schimbarea poate provoca senzația de dezorientare și o destabilizare a contactului cu identitatea noastră.De fapt,schimbările ne forțează adesea să descoperim laturi și aspecte ale ființelor noastre cu care nu eram obișnuiți.Nu de puține ori,transformările existențiale, psihologice sau fizice la care ne supune viața, provoacă adevărate crize.

Dar schimbarea este o parte absolut firească a vieții,pe care ar trebui să o îmbrățișăm, scuturându-ne de nevoia de control și deschizându-ne mai mult surprizei.

Schimbăm hainele, schimbăm pin-ul, schimbăm locuința, oameni vin și pleacă în viață… Schimbarea este totuși, singura constantă a realității în care trăim, după cum spun marii maeștri spirituali.Iar a nu rezista transformărilor și schimbărilor care survin de-a lungul vieții este marea măiestrie pe care ar trebui să o stăpânească orice om, ne învață ei.

Dacă pui apa într-un pahar, apa devine paharul;dacă pui apa într-o sticlă,apa devine sticla; dacă pui apa într-un ceainic, apa devine ceainicul. Acum, apa poate curge sau se poate sfărâma. Fii apă, prietenul meu! – Bruce Lee

Cum sunt conștientă că o asemenea temă ar necesita tomuri întregi fără a o elucida, încerc doar să îmi exprim o câteva idei care să vă invite la un gram de reflecție.
 

Ce este schimbarea?

După explicația pragmatică a dicționarului, aflăm că „SCHIMBÁRE este acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei, DEX-ul tinde să ne sugereze să devenim sau,oricum, să ne îndreptăm către NOU: 1. Înlocuirea unui lucru cu altul. 2. Întorsătură care s-a produs la cineva sau la ceva spre ceva nou; modificare, transformare,prefacere.”, ceea ce am putea traduce prin actul și totodată efectul de a deveni mai mult sau mai puțin diverși decât suntem în prezent. („Întorsătura” mă trimite către un nou deja cunoscut;mult mai potrivit: „diversificare”).

Vorbim așadar de diversitate și diversificare,de transformare,de variație,de ceva care este supus mutației în formă și/sau substanță după o anume circumstanță care generează schimbare.Am putea adăuga:după ce se petrece un eveniment extern semnificativ sau după o alegere personală conștientă.

Dacă ai curajul să spui “La revedere”, viața te va recompensa cu un nou “Salut”. – Paulo Coelho

Putem spune că schimbarea nu este produsă doar de o acțiune voluntară de genul… virez la dreapta ca să ajung mai repede, ci și de o „forță” externă, care ne obligă să schimbăm parcursul: sunt obligat să virez stânga deoarece strada îmi este blocată de… o turmă de oi behăitoare.

Dicționarul de sinonime ne ajută să pătrundem mai mult în procesul de schimbare:„deviere,evoluție,deplasare,fluctuație,inovație,împărtășire,înlocuire,metamorfoză, modificare,mutare,prefacere,preschimbare,primenire,reformare,(înv.)schimbătură, transformare,tratament,variație.”

Ajunși în acest punct,merită să ne întrebăm: poate fi schimbarea numai o specie de adaptare la noi circumstanțe? Sau este doar un mod de a depăși obstacole?

Pentru a lărgi câmpul semantic al schimbării, propun să facem un tur prin alte sonorități ale lumii care invocă schimbarea pentru a ne apropia cât mai mult posibil de esența cuvântului cu scopul de a-l pătrunde în adevărata-i substanță:change (engl.), changement (fr.), cambiamento (it.), cambio (span.), kambein (gr.), mutatio (lat.).

SPIRITUALITATE – Ce este schimbarea

Viața unui om, precum viața unei celule, se află într-o continuă mișcare.

Dacă ceva mă împiedică să evoluez,din cauza unui blocaj, a unei atitudini rigide, trebuie să fac orice pentru a mă smulge din rădăcinile blocajului și a-mi urma fluxul.

Spre exemplu,dacă o poveste de iubire se sfârșește pentru motivul X, schimbarea mea nu va consta în a înlocui partenerul,ci în a înțelege și modifica alegerile care au dus la întreruperea relației.Schimbând partenerul, nu vom risca decât să repetăm același model de comportament.

Schimbarea adevărată înseamnă să așezi în lumină o profundă necesitate interioară de creștere, care te ajută să exprimi o urgentă exigență a sufletului și constă într-un act voluntar care nu se limitează în a acționa doar în exterior, ci lucrează din interior, modificând ADN-ul unei situații sau al unei stări de spirit.

În acest caz, factorul extern poate acționa fără doar și poate ca și factor declanșator al schimbării însă, nu mai poate fi considerat nicidecum un obstacol, ci o adevărată resursă externă care ghidează atenția noastră către o sămânță ascunsă din interiorul nostru care așteaptă acel stimul optim pentru a se putea dezvolta.

Din acestă perspectivă, până și un partener ostil se transformă: nu mai este neapărat „inamicul” care îmi provoacă suferință, ci poate deveni un „aliat” care îmi atrage atenția asupra unei schimbări absolut necesare pe care trebuie să mi-o asum.

Odată înțelese lucrurile, putem să aruncăm chiar și „inamicul” în gura rechinilor, dar nu înainte de a-i mulțumi!https://www.garbo.ro