Oamenii mici discută alți oameni.De tot felul.Cu sau fără reușite,cu sau fără motiv. Ei analizează pînă în cel mai mic detaliu ce au spus, cum au spus și cui s-au adresat. Studiază atent fiecare subiect și predicat de parcă de asta ar depinde viața lor. Îl întorc pe toate fețele, îl storc de nucleu, de valoare și-l reduc la păreri superficiale pe care mai apoi le împart cu prisosință cui cade în cale. Le face atâta plăcere teatrul acesta de doi lei pe care l-au creat încît îl repetă de cîte ori au ocazia. Iar dacă mai încape mai adaugă cîteva elemente. D-alea de ultim moment, pe care ei le găsesc savuroase. Au devenit un cancan care e la curent cu toate, mai puțin cu ceea ce reprezintă ei. Sigur, se îngrijesc de aparențe. Să dea bine în fața celorlalți, considerînd că pentru toți contează persoana și părerea lor.
Oamenii mediocri discută evenimente.De ieri și de mîine.Aceștia fac greșeala de a trăi alte timpuri decît cel prezent. Se interesează de scopuri mai puțin de conținut, de motive mai puțin de spectacolul în sine. Găsesc ce să repoșeze, ce să-i nemulțumească. Se simt insultați dacă nu le-a fost oferit spectacolul promis, iar așteptările lor se opresc la ușa cortului. Căci încep să caute defecte, să scornească intrigi care într-un final diminuează tot ce s-a dorit să fie creat și transmis. Și asta doar în ochii celor care s-au lăsat infuențați de aceste carcatere goale, diforme, artificiale.
Oamenii mari discută idei.Le întorc pe toate fețele,le cercetează și iau atitudine. Le contopesc cu ceea ce cred ei și devin mai buni, mai diferiți,mai speciali.Idei nu neapărat mari, cît autentice. Care-i fac să caute întrebări și îi motivează să caute răspunsuri; idei care le deschid drumuri și le îndeplinesc vise. Oamenii mari discută opinii în urma cărora își fac concluzii și iau decizii. Fără influențe străine.
Oamenii mari nu sunt cei care au stătura mai impunătoare sau portmoneul mai gros. Cei care conduc mașini de fițe sau companii de succes. Oamenii devin mari prin ceea ce gîndesc și mai apoi fac,niciodată prin ceea ce susțin că sunt. Oamenii devin mari pentru că sunt conștienți de valoarea lor și capacitatea de a purta cu ei anumite responsabilități. Și mai sunt mari atunci cînd sufletul le de pe dinafară de bunătate și entuziasm de viață, de nou, de iubire. Ceilalți sunt doar umbre seci care trăiesc în urma celor care știu și pînă unde trebuie să meargă pentru a îndeplini scopul.
