Care sunt comportamentele ‘parintelui elicopter’?
Metafora a aparut in 1969 in cartea “Intre parinti si adolescenti” scrisa de Dr. Haim Ginott, ce mentioneaza un adolescent care vorbindu-i despre relatia cu propria mama, spune ca aceasta “se plimba peste mine ca un elicopter”.
Termenul de “parinte elicopter” a fost inventat si consacrat de Jim Fay si Foster Cline, in 1990, cand au remarcat faptul ca generatiile care treceau de la colegiu la universitate intampinau mari probleme de adaptare la viata sociala pentru ca se rupeau greu de relatiile cu parintii. In acest sens, au scris si o carte “Parenting with love and logic: teaching children responsability”, in care ofera o seama intreaga de indrumari prin care parintii elicopter sa invete sa isi construiasca o relatie corecta, sa renunte la controlul absolul asupra copiilor, oferindu-le acestora incredere si posibilitatea de a invata sa se descurce singuri.
Dar sa vedem cam care ar fi comportamentele “parintelui elicopter”:
1. Au tendinta de a face lucruri pentru propriul copil, chiar si atunci cand acesta a crescut si nu mai are aceste nevoi. De exemplu il leaga in continuare la sireturi, cu toate ca copilul o poate face de mult si singur.
2. Incearca sa supervizeze toate relatiile pe care le are copilul cu: educatorii, colegii, prietenii de joaca. Astfel, intervine considerand ca stie cel mai bine ce trebuie facut, incercand sa detina controlul absolut si permanent al copilului. Il intreaba tot timpul ce a facut si cum, il cicaleste ce ar trebui sa faca si cum in permanenta.
3. In perioada cresei si a gradinitei, incerca sa faca toate activitatile ce i se cer de catre educatori. Deseneaza, coloreaza, croseteaza, decupeaza, scrie poezii, incercand sa demonstreze ca are un copil genial, mult superior celorlalti.
4. Cand copilul ajunge la scoala, incearca sa ii rezolve acestuia lectiile, intervine peste profesori, ii completeaza, le cere sa se comporte intr-un anumit fel cu copilul lor. Si daca acestia nu reactioneaza, prefera sa il transfere la o alta scoala sau sa se certe in permanenta cu cadrele didactice.
5. Cand copilul ajunge la liceu, apar primele mari conflicte. Deja parintii sunt depasiti de temele pe care copilul le are de rezolvat. Plus faptul ca hormonii il fac pe acesta sa iasa din zona de docilitate absoluta, certandu-se crunt cu parintii. Intre sfarsitul scolii generale si liceu, apar cele mai multe conflicte dintre “parintele elicoper” si propriul copil. Din pacate, parintele nu isi poate asuma faptul ca a gresit pana atunci pentru ca nu intelege pur si simplu ca a gresit. El considera doar ca propriul copil a luat-o razna si nu intelege cum il poate readuce la docilitatea din mica copilarie. Este si momentul cand “parintele elicopter” doreste sa aduca copilul ca pe o jucarie stricata la psiholog, considerand ca acesta il poate repara si readuce la comportamentele din copilarie. Mare greseala de perceptie si de asumare…
Ce se intampla cu relatia dintre copil si “parintele elicopter” dupa ce copilul creste?
Asa cum am spus, multi dintre parinti incerca toate metodele cunoscute pentru a-si pastra controlul. Iar asta duce la o acutizare si mai mare a conflictelor. Mamele in special tind sa apeleze la santaj emotional, spunand ca isi vor face rau, ca se sinucid sau ca se imbolnavesc din cauza copilului. De asemenea, apar grave conflicte intre parinti ce vad diferit viitorul si modul in care relatia cu copilul trebuie sa evolueze.
Exista solutii pentru copil sau familie daca se descopera ca sufera de aceasta problema?
Bineinteles. Cea mai importanta solutie o constituie psihoterapia de cuplu si personala. Prima data cu parintii, pentru a intelege unde au gresit, sa isi asume greselile, pentru a putea ulterior sa normalizeze relatia cu copilul.
Din pacate, in realitate se intampla asa cum am scris mai sus. Parinti ajunsi la marginea rabdarii ar dori sa impinga copilul intr-un cabinet, ca pe o jucarie stricata ce nu mai raspunde la comenzi, si psihoterapeutul sa il repare, sa il faca cum era intainte. Numai ca asta nu se mai poate.
Prima data trebuie sa se schimbe parintii. Pentru ca, abia apoi, si copilul ce este acum adolescent sa reactioneze.
Daca nu se apeleaza la psihoterapie, ce se poate intampla?
Din pacate, raspunsul este urmatorul: intreaga gama de afectiuni psihice cunoscute poate fi dezvoltata de unul sau ambii parinti, precum si de copil. Astfel, putem vorbi despre: depresie, anxietate, tulburare bipolara, tulburari de personalitate, tulburari de comportament, atacuri de panica, ganduri sau planuri suicidare. De asemenea, pot aparea sau se pot acutiza adictiile de: droguri, alcool, medicamente. Somatizari de toate felurile in sensul in care pot aparea dureri crunte pentru care nu exista nicio confirmare medicala. Sau copilul poate ajunge sa intre in gasti de cartier, sa fuga de acasa, sa renunte la scoala.
Dupa cate vedeti, un “parinte elicopter” poate reprezenta o problema grava pentru el insusi, pentru familie si pentru propriul copil. Daca insa remarca la timp faptul ca sufera de acest “sindrom”, lucrurile se pot indrepta. https://www.garbo.ro/
