Iertarea înseamnă o schimbare emoțională, de la furie la compasiune și se face sistemic: iertarea celuilalt și iertarea de sine (să nu te mai învinovățești pe tine și să rupi atașamentul obsesiv față de o persoană).
A ierta mai înseamnă și să rupi dependența emoțională de trecut, să te detașezi de acesta, de aspectele lui negative și să le înlocuiești cu aspectele pozitive, adică compasiunea.
A neierta presupune a rămâne într-un trecut extrem de agresiv față de o persoană și astfel rămâi constant într-o legătură negativă, vie cu acea persoană, ca într-o închisoare emoțională. Și astfel persoana cu care ești în conflict, îți domină prezentul și rămâi legat de acea furie, fiind total nesănătos pentru tine.
A ierta presupune:
- Să devin liber de acest subiect care mă macină
- Când vizitez persoana pe care sunt furios să nu-i reproșez nimic, ci să îmi dau seama că atât a putut, am compasiune și nu redeschid mereu același subiect
- Să activez comportamente pozitive și să fac lucruri noi
- Iubirea celuilalt și a propriei persoane
- Să nu mai am resentimente
- Să nu mă gândesc obsesiv la acea persoană pe care nu am iertat-o
- Să Nu mai activez comportamente negative active sau pasive față de persoana în cauză.
Atunci când se produce iertarea se produce și ieșirea din poziția de victimă în orice relație.
Iertarea presupune alegerea persoanei de a renunța la resentimente și se produce pe 3 nivele astfel:
- Emoțional ( la resentimente, furie, frustrare, tristețe, durere)
- Cognitiv (la judecata negativă)
- Comportamental (la evitare sau comportamente activ-negative)
În foarte multe cazuri, poate exista și falsa iertare, atunci când nu dai drumul furiei, rămâi cu ea și nu faci decât să o modifici în intensitate și să o acoperi. Iertarea înseamnă eliberarea furiei.
Iertarea este, de asemenea, activarea de emoții pozitive ca: generozitatea, compasiunea, iubirea, aceasta fiind faza finală în care simți că ai iertat. Dar, în unele situații, poate să apară și ignoranța, care reprezintă o altă soluție logică, dar ineficientă. Cel care spune ”după ce eu sunt o victimă, tot eu trebuie să iert”, rămâne cu adevărul, dar și cu resentimentele și cu sentimentele negative și nu a ajuns, cu adevărat, la iertare.
Etapele iertării sunt:
- Să povestești și să te eliberezi și să dorești ca persoana să fie pedepsită.
- Cauți un sens și să dai semnificație gestului, să vezi și partea lui, de ce a acționat în acel mod. Asta semnifică, de fapt, vigilența- vânarea greșelilor celuilalt.
- Iertarea de sine și dorința de a ierta (se produce începerea reală, cu adevărat, a procesului iertării de sine).
Iertarea de sine presupune și ea la rândul ei: acceptarea și anume- dacă ai ajuns să ai înțelegere față de celălalt pentru gestul sau comportamentul făcut; să înveți să accepți că ai făcut ce ai putut mai bine în acel moment; cel mai greu lucru este să te lupți cu furia, care nu te va ajuta în niciun fel sănătos pentru evoluția și vindecarea ta; iar cel mai important aspect al acesteia este înțelegerea lecției situației produse și anume, de ce am ales să îl provoc pe celălalt, iar dacă nu învăț acest lucru se va repeta mai târziu și prin lecții mult mai grele.
Iertarea interpersonală are 4 faze:
- De descoperire și de deschidere
- De decizie
- De lucru (îmi permit să mă doară, accept și sensul acestei furii, dureri, de ce am stat atât de mult în ea, de ce am îngrijit-o și am folosit-o atât de mult timp).
Pune-ți mereu întrebarea ”De ce am avut eu nevoie să mă simt atâta timp o VICTIMĂ?” Atâta timp cât eu rămân în poziția de victimă, celălalt va rămâne în Rolul de TIRAN și nu se va produce iertarea. Acesta este un pattern disfuncțional foarte des întâlnit în toate tipurile de relații și se manifestă sau se produce astfel: TIRANUL are un comportament nedrept, el este cel care m-a supărat, deci el trebuie să repare greșeala și astfel PUTEREA i-o dau lui, eu neavând nicio putere personală, iar la capătul sau polul opus se află VICTIMA, care trăiește o traumă și care se blochează în această poziție și va atrage mereu doar probleme sau necazuri, pentru a întreține cercul vicios.
Rolul de VICTIMĂ înseamnă să NU ai putere personală, pentru că aceasta este în mâna tiranului. Indiferent dacă tiranul se schimbă sau nu, victima nu se va schimba și astfel rămâi blocat acolo în această poziție, fiind o soluție care nu funcționează. Și atunci soluția sănătoasă și funcțională este să-ți asumi că o parte a controlului emoțional e la tine și astfel se poate începe cu iertarea de sine. Atunci îți dai seama că problema nu e în exterior, ci în interior și îți asumi ce se întâmplă. Rolul de victimă este transmis transgenerațional, la fel și neiertarea.
Apare foarte des aici și falsa iertare, care este de fapt, iertarea de pe poziția de victimă și care nu este una autentică. Iertarea are valoare și dacă o face doar una din părțile implicate. Nu pot ierta pentru celălalt, dar pot ierta pentru mine!
Ieșirea din poziția de victimă se poate face atunci când vezi și-ți asumi resursele, îți asumi și succesul și eșecul!
Cei 3 pași în procesul sau tehnica iertării sunt:
- Conștientizarea conținuturilor neacceptate în propria persoană
- Acceptarea acestor conținuturi ca fiind parte din propria persoană
- Eliberarea sau gestionarea lor în diverse situații
Iertarea nu se caută la nivelul Ego-ului sau Eu-lui, nu minții îi cer să ierte, pentru că ea este cea care m-a făcut să fiu disfuncțional până acum. Soluția iertării nu stă nici la nivelul emoțiilor, nici a corpului, ci la nivelul Sinelui, care nu are același limbaj ca al Eu-lui.
Când știi că ai ajuns la o colaborare reală cu Sinele tău? Starea care apare este CALMUL, este starea specifică când ajungi în relație cu Sinele. Calmul presupune să fii stabil cu tine însuți, să ai control asupra ta, chiar dacă plângi. Este legătura profundă a ta cu tine pe care nu ți-o ia nimeni. La nivel fizic te simți relaxat, nu mai ai dureri, iar respirația este normală, relaxată.Autor articol: Ana Ceornea-psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
