Fiecare om este divin.Este o intrupare individuala a divinitatii.Si el trebuie sa ajunga sa manifeste aceasta divinitate in plan uman.Acesta este Planul Divin.
Existentele marunte nu reprezinta altceva decat uitarea faptului ca D-zeu este peste tot,in tot, deci si in fiecare dintre noi,si identificarea cu ceea ce am ales sa experimentam ca roluri in aceasta existenta.Uitarea este prin urmare un element care ne face sa luptam cu viata in loc sa o percepem ca pe un joc divin.Uitandu-ne perfectiunea, ne ”nastem” intr-o realitate experientiala in care luptam sa devenim mai buni,mai inteligenti,mai invatati,mai competitivi si mai ambitiosi sa „razbim” in viata.
Iar societatea si parintii,prin „educatie” au marele rol de a ne mentine in uitare,in conformism, in neliniste si anxietate pana la stres,punand incontinuu presiune pe noi prin tot ce trebuie sa FACEM ca sa AVEM de toate pentru a fi fericiti.
Si in felul acesta facem de toate mai putin sa traim,fiindca ajungem sa traim ca sa muncim nu sa muncim ca sa traim.Si pentru ca sa avem de toate facem planuri.Ne planificam viata in cele mai mici detalii,ce casa vrem,ce cariera vrem,ce masina vrem,cati copii sa avem si asa mai departe. Unele planuri se realizeaza si atunci ne creste orgoliul,alteori nu,si atunci ne cuprinde deznadejdea,ba si mai mult,invidia,ca altii au reusit si noi nu.
Planurile umane se realizeaza sau nu,in functie de concordanta lor cu Planul Divin.Fiecare om, fiind parte a Creatiei are un loc bine stabilit in cadrul acesteia.Daca noi suntem constienti de existenta Planului divin,si asta inseamna de fapt a fi „constient”,atunci ne aliniem la acest plan si existenta noastra terestra „curge”.Atunci intelegem ca tot ce avem de „facut”este sa fim in permanenta conectati la Sinele nostru Superior si sa actionam in acord cu EL.
Dramele existentiale umane sunt generate de dezacordul dintre planurile noastre si Planul Divin, adevaratul nostru DESTIN.
Alinierea cu Planul Divin este ceea ce se numeste a trai”constient” iar starile noastre de bucurie si libertate in cugerea vietii sunt cele care permit aducerea in manifestare a acestuia.
E. Tolle spunea ca„suferinta este necesara pana cand intelegem ca ea nu este necesara”.Atata timp cat noi ne impotrivim Planului Divin,suferim.E si logic,fiindca daca in planul divin al cuiva este sa fie muzician si el se impotriveste si se obstineaza sa devina avocat ( am dat un ex, la intamplare) evident ca va pica examen dupa examen,sau va ajunge un avocat fara succes, munca lui nu-l va implini niciodata,poate chiar isi va pierde locul de munca,pentru a INTELEGE ca nu este menirea lui,adica nu asta era in planul divin.Pare un destin nefericit nu-i asa, DAR ,Inteligenta Superioara este mereu PREZENTA si ii arata mereu semne ca menirea lui este de muzician,nu de avocat,aducandu-i in cale tocmai cand ramane fara serviciu,oprtunitatea de a-si incepe o cariera in muzica,si ce sa vezi,asta va numi el,NOROC.
Sigur ca daca ar fi urmat de la inceput cariera muzicala ar fi avut o existenta mult mai lina. Acesta e un exemplu in care se regasesc intr-un fel sau altul foarte multi dintre noi, si exemplul se poate extrapola la orice domeniu al vietii, relatii, familie, etc. Planul divin este ceea ce „ni se intampla” in timp ce noi facem alte planuri.Viata are un plan pentru tine de cand te nasti,dar daca tu te incapatanezi sa faci alte planuri,e strict problema ta.Nu faci decat sa opui rezistenta si sa pierzi bucuria de a trai.Vietii oricum nu-i pasa de planurile tale.Singurul lucru care trebuie sa-l preocupe pe om este planul pe care viata il are cu el,nu planul pe care si-l face el cu viata.
Cand accepti planul pe care viata il are cu tine,atunci poti curge cu viata.Pana atunci inoti impotriva curentului,si te miri ca ai obosit,te-ai imbolnavit,sau nimic nu-ti iese cum ai vrea.
Cand viata iti ofera ceva,spune DA,nu spune :nu multumesc,eu acum doresc altceva!
Fiindca daca aveai nevoie de altceva cu adevarat,viata ti-ar fi oferit altceva.Daca esti capabil sa spui da, vietii,si sa te bucuri de tot ce-ti ofera viata, nu ai nevoie sa-i ceri niciodata , nimic.
Ceea ce face parte din planul vietii , ti se ofera pe tava,se obtine fara efort.Daca trebuie sa lupti pentru ceva, acel ceva face parte doar din planul tau.Asta e diferenta.Si daca insisti cu planul tau, viata te lasa sa te dai cu capul de pereti,sa te tavalesti in chinuri,tocmai ca sa intelegi ca e cum vrea ea,nu cum vrei tu.
Oamenii acorda multa atentie la ceea ce „vor” si prea putina la ceea ce li se „intampla”.
Destinul se dezvaluie fiecaruia prin situatiile in care ne pune,nu prin cele pe care le vrem.Ideea nu e sa lupti sa se intample ceea ce vrei,ci sa ajungi sa vrei (sa constientizezi ca este alegerea ta la nivel de suflet)ceea ce ti se intampla.Luptand pentru ceea ce vrei, pierzi importanta mesajului primit prin ceea ce se „intampla”.Ceea ce „vrei” este glasul mintii limitate,rationale,iar ceea ce „se intampla”este glasul sufletului.Identificarea cu mintea rationala este cea care produce suferinta atunci cand planul uman nu corespunde cu planul divin,cand subconstientul si supraconstientul nu sunt in acord,cand ego-ul omului nu este in acord cu Sinele Sau.Iesirea din suferinta se face incredintandu-ne viata Inteligentei Superioare care CUNOASTE planul nostru divin, si capitularea in fata acesteia.
Calea de comunicare cu Inteligenta Superioara este INTUITIA.Ascultand intuitia si urmand directiile date de ea,putem fi siguri ca indeplinim Planul Divin.Si asta se va reflecta in viata noastra de zi cu zi,prin curgere lina prin viata,fara probleme/pierderi si fara boli si suferinte, fiindca ele nu mai au de ce sa para in viata noastra,nu mai au nimic de atentionat,de reglat,de corectat,de re-directionat,caci suntem pe CALE.Universul lucreaza cu noi,niciodata impotriva noastra,chiar daca din experienta iluzorie asa pare uneori.Odata iesiti din iluzie,Planul divin,se materializeaza cu usurinta,fara impotrivirea noastra marunta.Alinierea planurilor noastre cu Planul Divin inseamna creatie constienta,co-creatie si libertate,inseamna intelegerea ca acceptand total planul Divin,planurile noastre marunte nu mai au sens,singura preocupare fiind ATENTIA in AICI si ACUM pentru a fi in ARMONIE cu PLANUL DIVIN si a-l aduce in manifestare.
Sursa: Gheorghe Picui
