Mulţi dintre noi şi-au făcut un obicei din a accepta lucruri cu care nu sunt de acord sau care nu le fac plăcere: ies în oraş cu persoane care le stresează sau umilesc ori mănâncă preparate care nu le fac bine, doar pentru a fi pe placul familiei sau a grupului social din care fac parte. În timp, acest obicei îi îmbolnăveşte psihic, emoţional şi fizic.
Politeţea este un mod de manifestare al unei persoane, caracterizat printr-un comportament respectuos faţă de alte persoane. Când politeţea se manifestă excesiv, ajunge în timp să îi afecteze mental, emoţional şi chiar fizic pe cei în cauză, deoarece, la nivel interior, se crează un conflict între ceea ce persoana este în realitate şi ceea ce încearcă să devină prin acest gen de comportament.
”Opusul politeţii excesive este puterea de a spune <<nu>>, pentru că atunci când o faci politicos, armonios, este cât se poate de normal. Politeţea se manifestă la nivel de minte, când suntem politicoşi prin gândurile pe care le avem, la nivel de emoţii, când ele nu influenţează sau deranjează pe nimeni, dar este şi o politeţe care se manifestă prin ego, prin care o persoană încearcă să controleze, arătând astfel că este superior interlocutorului sau grupului căruia i se adresează”, explică psihologul Stelian Chivu.
Politeţea excesivă este şi o modalitate eficientă de autocunoaştere, pentru că cel în cauză află ce nu îi place să facă sau cu cine nu îi place să fie, apărând astfel conflicte mentale, pe care le poate uşor asocia cu acest comportament. De pildă, sunt persoane care sar mereu în ajutorul altor semeni, deşi la un moment dat nu mai reuşesc să doarmă cât trebuie, astfel că ajung devitalizaţi şi stresaţi.
”Dacă la un moment dat am dat dovadă de politeţe excesivă, data următoare voi conştientiza acest lucru şi mă voi controla. Îmi stabilesc nişte limite şi pun nişte bariere politicoase, astfel încât să pot depăşi situaţia care în trecut mi-a făcut rău”, punctează psihologul Stelian Chivu.
Politeţea ca formă de a nu fi exclus social
Unele persoane folosesc politeţea excesivă de multe ori de frică, ce ţine de anumite programe negative limitatorii, cum ar fi teama de a nu deranja, de a jigni sau de a fi excluşi din grupul social din care fac parte. Politeţea va fi întotdeuna strâns legată de nivelul de conştiinţă al unei persoane.
”Un om cu un spirit evoluat va fi politicos în limitele rezonabilului. Nu se va comporta, de exemplu, ca un subaltern care îi dă mereu dreptate şefului, deşi unele dintre acţiunile lui îl afectează profesional sau chiar personal. Această atitudine de servilism îi dăunează pe toate planurile, pentru că este posibil să se manifeste la fel şi în familie sau, dimpotrivă, acasă să se comporte ca un şef, ceea ce nu este tot una cu a fi capul familiei. Nivelul de conştiinţă va fi întotdeuna cel care va echilibra şi regla politeţea”, detaliază psihologul Stelian Chivu.
Cea mai gravă formă de politeţe excesivă este cea manifestată de o persoană faţă de ea însăşi. Vorbim de acele persoane care ajung la un rafinament ce le face extrem de sensibile şi fragile la orice vine din exterior, fiind vorba de un feminism exacerbat. În timp, se crează dezechilibre puternice ce pot conduce la declanşarea unor afecţiuni mentale, fizice, dar şi emoţionale.
Există şi un aspect pozitiv legat de politeţea excesivă, în sensul că aceasta va reprezenta mereu un semnal de alarmă ori de câte ori cineva ne încalcă limitele, fie că vorbim de spaţiul personal sau depăşirea limitelor bunului simţ. ”Realizăm că ceva este în neregulă când aprobăm orice ar face o persoană sau un grup de persoane, chiar dacă este evident că nu este deloc aşa”, explică psihologul Stelian Chivu.
Stresul şi legătura cu politeţea excesivă
Politeţea excesivă va slăbi întotdeuna încrederea în sine a celor care o manifestă şi ne arăta şi care sunt propriile noastre valori, dar şi ce suntem dispuşi să facem pentru a le apăra. Practic, ne creionează ceea ce ne dorim de la viaţă, pentru că sunt persoane care nu au niciodată vreo iniţiativă şi îşi doresc doar să fie conduse.
”Când manifestăm o politeţe excesivă, aceasta vine ca o condiţionare a persoanei pe toate planurile, chiar ca o îngrădire a viselor pe care aceasta le are, pentru că este politicoasă, deşi în interior nu îşi doreşte acest lucru. În acest fel, cel în cauză începe să acumuleze stări de nemulţumire, frustrare şi negativism, iar toate aceste emoţii şi gânduri negative se depozitează în zona abdominală sub formă de stres. Acest stres generează 82% dintre toate afecţiunile cunoscute”, dezvăluie psihologul Stelian Chivu.
Prin urmare, între a ne exprima în mod liber, dar civilizat, şi a manifesta o politeţe excesivă, care cu siguranţă ne va îmbolnăvi mai devreme sau mai târziu, prima variantă este întotdeuna de urmat. De multe ori, politeţea excesivă este confundată cu politeţea obligatorie. De pildă, în trecut, până când capul familiei nu se aşeza la masă, nimeni nu mânca, deşi poate erau persoane care sufereau de anumite afecţiuni care le impuneau un anumit regim alimentar şi mese la ore regulate.
Nu e de dorit, de asemenea, să manifestăm o politeţe excesivă faţă de persoanele care au un comportament sau au atitudine vădit greşite, pe considerentul că nu noi suntem în măsură să le corectăm. Prin pasivitatea mascată de politeţea excesivă nu facem altceva decât să încurajăm acest gen de manifestări.
”Este bine să conştientizăm mereu ce se întâmplă în jurul nostru şi cu persoanele cu care interacţionăm, să evaluăm situaţia şi să eliminăm acele acţiuni ce se pot petrece cu lucruri pe care le apreciem ca fiind civilizate pentru noi în primul rând. Dacă noi suntem politicoşi cu noi înşine, suntem armonioşi în interior, aşa vom fi şi cu ceilalţi pentru că asta generăm mental, emoţional şi fizic”, conchide psihologul Stelian Chivu.
http://m.adevarul.ro/
