Radacinile nefericirii

„Omul este nefericit, și a fost nefericit de când e lumea. Rareori găsești o ființă umană care nu e nefericită. E un lucru atât de rar încât pare aproape de necrezut. Oamenii nu cred – nu pot să creadă din cauza propriei lor nefericiri. Sunt atât de adânc cufundați în nefericire, încât nu văd nicio cale de scăpare. […]
Freud … , cercetând mii de ființe umane, pătrunzând mai adânc în psihicul lor, și-a dat seama că omul este făcut în așa fel încât are în el caracteristica de a fi nefericit. Cel mult poate să-și facă viața puțin mai confortabilă – prin tehnologie, prin schimbări sociale, printr-o economie mai bună, și altele – însă va rămâne nefericit.
[…] De ce e omul atât de nefericit când, de fapt, toată lumea vrea să fie fericită? Nu găsești persoană care să vrea să fie nefericită, totuși toată lumea e nefericită. Toată lumea vrea să fie fericită, împăcată, liniștită. Toată lumea vrea să trăiască în bucurie, vrea să sărbătorească – dar acest lucru pare imposibil. Trebuie să existe o cauză foarte adânc ascunsă … , atât de adânc încât logica nu o poate pătrunde.
Trebuie înțeles un lucru de bază. Omul vrea fericire; de asta este nefericit. Cu cât vrei mai mult să fii fericit, cu atât mai nefericit vei fi. Acuma, lucrul acesta pare total absurd, însă aceasta este cauza principală. Când vei înțelege cum funcționează mintea umană, îți vei da seama de asta.
Omul vrea să fie fericit; de aceea creează nefericire. Dacă vrei să scapi de nefericire, trebuie să renunți la dorința de fericire, și atunci nimeni și nimic nu te mai poate face nefericit. […]
În clipa în care dorești fericire, te îndepărtezi de prezent. Te îndepărtezi de existențial, intri deja în viitor, care nu e nicăieri, care nu a venit încă. Intri într-un vis. Ei bine, visele nu se mijlocesc niciodată. Dorința ta de fericire e un vis, iar visul este ireal. Nimeni nu a ajuns vreodată prin ireal la real. Ai luat trenul care nu trebuia.
Dorința de fericire arată pur și simplu că în momentul de față nu ești fericit. Dorința de fericire nu face decât să arate că ești o ființă nefericită. Iar o ființă nefericită proiectează în viitor speranța că într-o zi, cândva, cumva, va fi fericită. Această speranță vine din nefericire, ea poartă înseși semințele nefericirii. Vine din tine, și nu poate fi altfel decât tine. E copilul tău, seamănă la față cu tine, sângele tău circulă prin corpul ei. Este continuitatea ta.
Astăzi ești nefericit. Proiectezi speranța că mâine vei fi fericit, dar mâine este o proiecție a ta, a ceea ce ești astăzi. Ești nefericit – «mâine»-le provine din această nefericire, și vei fi și mai nefericit. Bineînțeles că dacă ești nefericit vei dori și mai mult să fii fericit în viitor. Și astfel intri într-un cerc vicios: cu cât ești mai nefericit, cu atât dorești mai mult să fii fericit; cu cât dorești mai mult să fii fericit, cu atât mai nefericit vei fi. […]
În zen există o frază pentru asta. Se spune că e ca biciuitul căruței. Când caii nu vor să se miște din loc, poți să biciuiești cât vrei căruța, că tot degeaba. Dacă ești nefericit, poți să visezi orice, poți să proiectezi orice, că tot degeaba – nu vei fi fericit, ci și mai nefericit.
Așa că primul lucru este să nu visezi, să nu proiectezi. Primul lucru este să fii aici și acum. Fii aici și acum… și te așteaptă o revelație nemaipomenită.
[…] Chiar în acest moment, în «acum», nefericirea e imposibilă.
Dacă înveți măcar atât, poți să devii un buddha. Atunci nimeni nu îți mai stă în cale … atunci fericirea nu e numai posibilă, s-a întâmplat deja. E chiar în fața ta și nu o vezi pentru că te tot uiți într-o parte.
Fericirea este acolo unde ești tu; oriunde ai fi, fericirea e acolo. Te înconjoară, e un fenomen natural. Este exact ca aerul, exact ca cerul. Fericirea nu trebuie căutată, ea e însăși substanța din care e făcut universul. Bucuria e însăși materia din care e făcut universul. Dar trebuie să te uiți direct, chiar în fața ta. Dacă te uiți în lateral, o ratezi.
O ratezi din cauza ta. O ratezi din cauză că ai o abordare greșită.
Lasă trecutul în pace și nu te gândi la viitor, și pe urmă încearcă să fii nefericit – nu vei reuși! Nu poți să fii nefericit; eșecul tău e absolut sigur, e previzibil. Oricât de eficient ai fi în a fi nefericit, oricât de bine antrenat, chiar în acest moment nu poți să fii nefericit.
Dorința de fericire te face să te uiți în altă parte, și de aceea tot ratezi. Fericirea nu trebuie creată – fericirea trebuie doar să fie văzută. E deja prezentă. Chiar în această clipă poți să fii fericit, fantastic de fericit.”
Osho, „Bucuria – Fericirea care vine din interior”,