Necunoscutul este plin de posibilități infinite, dar servește și ca o oglindă, o minge de cristal, un fel de ghid în ceea ce privește părțile din noi înșine, de care ne este cel mai frică, părțile pe care nu le-am simțit și părțile care se tem de eliberare în curentul care este viața ce trăiește prin noi.
Nu știm cum să găsim teren pe plăcile tectonice ale schimbării, dacă nu ne-am făcut prieteni cu durerea.
Durerea nu durează pentru totdeauna, totuși ne este așa de frică de ea, încât sunt mai multe șanse de a ne crea o suferință nesfârșită pentru noi înșine, rămânând blocați și dorind niște rezultate magice în viitor.
Noi suntem arhitecții propriului nostru viitor magic făcând munca de a elibera, lucrarea de a curăța durerea și de a intra în gol, de a ne face prieteni cu părțile din noi înșine pe care le întâlnim acolo și de a integra lecțiile pe care le-am învățat.
În necunoscut devenim liberi.
Este aici.
Aici, acum.
Acesta este necunoscutul.
Libertatea nu trăiește într-un viitor pe care ni-l imaginăm pentru noi înșine.
Libertatea nu vine atunci când în final ne-am slăbit suficient de bine măsurați prin lucruri externe,dovedind valoarea noastră și munca noastră interioară ca fiind valoroasă sau utilă.
Libertatea este numai aici în prezent,în interiorul inimilor noastre și în împrejurările noastre actuale.
Este în modul în care răspundem la felul în care ne simțim,la intimitatea vieților noastre, la ceilalți și la viața însăși.
Se află în modul în care răspundem la supărare,la durere și la rănirea noastră sufletească.
Nu putem scăpa de rănirea sufletului nostru.
Rănirea sufletească este partea esențială a ființei umane pe care o confruntăm fiecare în felul nostru unic. Nu putem scăpa de asta.
Rana noastră sufletească devine sursa suferinței noastre sau sursa libertății noastre.
Ne putem întoarce în noi înșine sau putem să canalizăm aceași energie în cele mai înalte versiuni ale noastre,care pot fi găsite mereu în acest moment prezent în care ne deschidem inima la tot ceea ce suntem noi.
Locurile în care ne zbatem și suferim sunt locurile care tânjesc după iubire.
Ea se află în descoperirea bunătății inimilor noastre față de noi înșine că frâiele slăbesc și devin tot mai libere.Nu ca o destinație,ci ca o experiență trăită,moment-după-moment, care nu este cântărită sau măsurată de altceva decât de bucuria pe care o găsim acolo unde ne putem iubi indiferent de ceea ce se întâmplă în lumea din jurul nostru, de ceea ce avem, de iubirea din viața noastră sau de resursele care se deplasează și curg.
Acest lucru poate fi simplu, dar nu este ușor.
Nu suntem învățați cum să navighăm în complexitatea incomodă a simplității, cum să fii incomod sau să îți îmbrățișezi durerea ca pe un aliat al unei inimi deschise.
Nu suntem învățați că durerea înseamnă iubire.
Blocajele și teama iau aceeași cantitate de energie ca și mișcarea cu curaj înainte în necunoscut. Uneori poate fi simțită înfricoșătoare, pentru că așa este uneori uman.
Orice schimbare din viața noastră se poate simți ca și moartea în sistemul nostru, dar aici trebuie să învățăm să ne întristăm, să îmbrățișăm natura nestăvilită a vieții și care credem că suntem noi.
Ne idolatrizăm raționalitatea,dar, la sfârșitul zilei, este singurul lucrul care ne provoacă cele mai mari probleme, deoarece ne distanțează de inimile noastre. Pe inimile noastre trebuie să ne bazăm pentru a ne conecta la iubire, care este cu adevărat cel mai puternic puls al vieții.
Suntem creaturi simple.Oameni.Puternici.Importanți.Fragili.Vulnerabili.Frumoși. Minunați.Liberi.Simpli,dar nu liberi de durere.
Dr. Nandi Hetenyi
https://inaloveworld.wordpress.com/