„Nimic in lumea asta nu este prea rau sau prea bun, insa gandurile tale il fac astfel”. W Shakespeare
Atunci cand noi ne implicam intr-un proces, criticul din noi simte nevoia sa fie si el implicat. Cu toate ca el ne spune aceasi lucru, formele pe care el le ia sunt foarte diferite, in functie de fiecare persoana. Pentru ca, nu-i asa, noi dam glas criticului din noi, in special atunci cand vedem ca totul merge foarte bine cu respectivul proiect. Asta pentru ca uneori noi insine ne temem sa ne indeplinim unele vise. Ne temem sa fim fericiti.
Acest critic este mai degraba un hot al nostru, pentru ca ne priveaza de tot ce este mai frumos, ne priveaza de toate lucrurile bune pe care noi le meritam si le dorim in viata noastra. De cate ori nu ati facut un pas in spate atunci cand voiati sa intreprindeti o actiune mai indrazneata, tocmai pentru ca ceva in interiorul vostru va spunea ca mai bine sa renuntati, pentru ca este riscant?
Vocea noastra interioara care ne critica orice actiune intreprindem, de fapt ne indeparteaza intuitia, talentul, munca, valorile, abilitatile pe care le avem. Ne face sa credem in iluzii si creeaza haos in mintea noastra. Si daca mai apare si o persoana reala care ne spune ca nu suntem in stare sa facem acel lucru, renuntam si ulterior devenim frustrati pe cei care au avut destul curaj sa-si infrunte temerile si sa realizeze ce doresc.
Inainte de a va asculta propriul critic, mai bine ganditi-va daca actiunea pe care doriti sa o intreprindeti merita, si faceti primul pas. Doar daca iesim din zona de confort putem sa evoluam.
