RECONECTAREA LA SINE
Atunci când trăiești în umbra ego-ului… sau a persoanelor autoritare și abuzive – e posibil ca stima ta de sine să fie scăzută… și tu să te simți ne iubit, din cauza sufletului tău divizat, în mii de cioburi.
Atunci când îți este frică să-ți asumi vulnerabilitatea și n-ai încredere în tine – ai tendința de de izolare, căutând refugii în lumea virtuală, în filmele mentale… sau în obiceiuri dăunătoare, trupului și sufletului tău.
Când frica de consecințele alegerilor tale, te inhibă… și alegi să fugi de lumea reală, din teama de a nu fi rănit de semenii tăi – ajungi să te lași prins în ciclul apatiei și al trădării de sine.
Frica prin care te silești să îmbraci mantia însingurării, a înstrăinării de lume reală și a falsei tale identități – te silește să tânjești după atenție, protecție, iubire și apărare.
Persoanele ce-ți intră în viață, în perioada purtării ”măștii” falsei identități – devin reflexii ale fricilor tale și apariții fizice ce întrupează carențele, traumele și bolile tale, încă neconștientizate.
Stresul pe care ți-l induci pe fondul carențelor de iubire… și poveștile sumbre pe care le creezi în jurul vieții tale – te sleiesc de energie și putere, expunându-ți celulele, organele și trupul, la boală.
Pentru că ego-ul nu poate înțelege efectele stresului pe care ți-l induce, manipulându-ți gândurile, alegerile, trăirile și viața – conștiința ta de sine, îi va fi mereu inferioară și subordonată.
Dorința falsului ego de a te stăpâni – va face tot ce-i stă în putere, pentru a-ți diminua, forța și încrederea de sine…și a te separa, de natura ta divină și umană.
Vanitatea falsului sine care acaparează toate resursele tale, va segrega ”concurența” inimii tale, separându-te de ea. Odată ce ego-ul reușește să te separe de inima ta, sufletul tău va resimți lipsa luminii iubirii tale.
Lipsit de energia vitală din corpul tău sufletesc, îți va bloca rațiunea conștientă și astfel – falsul tău sine te va putea manipula prin insuficiență, lăcomie și frică, instigându-te la înșelătorie și imoralitate.
Imoralitatea față de sine și semeni – folosită ca instrument sau mecanism de acces la energia sufletească și resursele celor din jur – devine terenul propice dezvoltării tuturor bolilor, trupești, sufletești și mintale.
Nemulțumirile și fricile ce ți se nasc în minte, atunci când nu poți procura energia necesară funcționării optime a trupului și a sufletului tău – devin generatoare de stres, ură, conflicte, boli și războaie.
RECONECTAREA LA SINE
Când înțelegi că orice ură de seamăn, începe cu ura de sine, începi să înțelegi cauza și natura însingurării și înstrăinării tale, de lume, de semeni, de inimă, de viață și de divin.
Cauza prăbușirii conexiunii și comunicării: cu Sinele, cu semenii, cu lumea și cu Natura Creației divine – este mereu trădarea adevărului inimii și lipsa iubirii tale.
A trăi singur, este adesea o cerință, fără de care nu poți învăța să trăiești foarte bine cu o altă persoană. Totuși, exista riscul însingurării, când ”cazi în obișnuință”… și ego-ul reușește să te împiedice în a-ți asuma coabitarea cu o altă persoană.
Ai nevoie să trăiești singur, pentru a avea timp să afli cine ești, care-ți sunt fricile și ce te împiedică să iubești. Odată ce-ți vindeci traumele sufletești frica de oameni, devii apt să iubești.
Când ai curajul să iubești, poți trece de fricile tale, pentru a putea să-ți rostești fericirea: prin tot ceea ce ești, simți, gândești exprimi, asumi, prețuiești și dăruiești.
Dacă nu ai timp să afli cine ești și de ce anume ai nevoie într-o relație – e posibil să fii trăit, străduindu-te să-i mulțumești sau să-i faci fericiți pe alții, fără ca tu să fii fericit și să te iubești, prin ceea ce deja ai și ești.
Atunci când din dorința de a ajuta sau de a-i mulțumi pe ceilalți, pentru a fi acceptat sau a primi aprobare din partea lor – ajungi să-ți neglijezi propriile necesități, nevoi și dorințe – îți vei pierde și risipi, resursele, valorile și daruri sufletești.
A fugi de relații… sau a trece de la o relație la alta, nu te va ajuta, nici în desăvârșirea vindecării tale… și nici în a prinde rădăcină, în propria ta experiență de viață.
Pentru a afla cine ești… și ce este cu adevărat important pentru tine – trebuie să-ți faci timp pentru a sădi iubire în sufletul tău. Pentru asta, trebuie să stabilești propriul ritm de viață, intrând în cadență, cu adevărul și armonia inimii.
Nu poți afla cine ești cât timp îți lipsește curajul de a te iubi și accepta așa cum ești. Nemulțumirile tale te vor face să-ți hrănești lăcomiile… sau să te resemnezi în obișnuința ta de a te plânge, fără a face vreo schimbare în conduita ta de viață
Fără a schimba vechile tale obișnuințe, convingeri și tipare mentale, care te-au adus în situația de a fi nefericit și nemulțumit de lume, semeni și viață – reconectarea la inimă și sine, va fi mereu lezată, de mintea ta.
Pentru a nu ajunge să te resemnezi în suferințele tale… și nici să te înstrăinezi de inima ta – este esențial să înveți să exprimi gândurile, trăirile și viața, prin ceea ce iubești.
Atunci când constați că trăiești atașat de suferințele și poverile tale… induse de poveștile sumbre pe care ți le rostește mintea, pentru a te copleși prin neajunsuri, conflicte și frici – trebuie să reînveți să ierți și să iubești.
Iertarea de Sine și iubirea, sunt singurele căi menite a te desprinde din labirintul fricilor și al durerii – fără de care nu poți realiza conexiunea cu natura ta divină, cu inima și cu sufletele semenilor tăi.http://Sandor Kasza
