Suntem imperfecti prin insasi natura noastra umana. Daca am fi perfecti, ne-am fi intotdeauna autosuficienti. Nu am mai avea nevoie unii de altii. Nu ne-am iubi, nu ne-am uri, nu am interactiona, nu am lega relatii. Nu am conta unul pentru altul. Ar fi monoton. Si trist. Si cenusiu. Existam insa in polaritate, in diversitate, in rau si bine, in diferente, in contradictii, in relatii, in tot ceea ce face natura umana sa fie atat de speciala si interesanta. Suntem imperfecti. Si diferiti. Ceea ce reprezinta un lucru pozitiv, minunat. Viu. Si colorat.
Evidem ca nastem in jurul nostru simpatii si antipatii. Uneori fara sa vrem. Placem o anumita persoana. Ne repugna o alta. Exista adesea in jurul nostru persoane pe care le caracterizam drept “nesuferite”, “imposibile”, “enervante”,” de neinteles”, persoane care ne calca pe nervi sau ne scot din sarite orice ar face. Le uram, le evitam, le respingem. De ce? Din cauza ca au anumite trasaturi comportamentale sau de caracter care ne determina sa ii catalogam astfel. Pe de alta parte, exista adesea in jurul nostru persoane pentru care simtim, inca de cand le-am cunoscut, o atractie si o simpatie instanta. Chiar daca ne ranesc sau ne gresesc, simpatia pentru aceste persoane va persista in timp.
Oricat de absurd, de nerealist sau respingator de adevarat ar parea, in personalitatea acestor oameni regasim anumite trasaturi proprii pe care, la nivel subconstient, incercam sa le reprimam sau sa le ignoram. Respingem la ceilalti anumite aspecte ale propriei personalitati pe care poate nu le constientizam sau nu dorim sa le constientizam. Dezvoltam deseori o atitudine negativa fata de o persoana pentru ca acea persoana reflecta un anumit aspect pe care il respingem la noi insine. Ii judecam pe ceilalti in functie de ceea ce suntem, de ceea ce gandim, de cat de mult ne seamana sau nu, de asteptarile pe care le avem de la noi insine. Ne alegem partenerul de viata si cautam iubirea in functie de aceste criterii. Pentru ca suntem subiectivi in alegerile noastre…
Suntem de fapt o oglinda in care se reflecta ceilalti, spun psihologii. Ceilalti sunt o oglinda in care ne reflectam la randul nostru. Relatii pe care le stabilim cu ceilalti reprezinta oglinda a ceea ce avem nevoie. Cand ne uitam la ceilalti ne uitam intr-o oglinda. Aceasta oglinda ne arata realitatea proprie a necesitatilor si nevoilor noastre. Uneori ceea ce vedem in oglinda contravine cu ceea ce ne-am dori. De multe ori, ne place ceea ce vedem. Acceptam reflexia oglinzii. Alteori respingem. Fara sa vedem prea obiectiv reflexia. De fapt, suntem cu totii oglinda cuiva. Atragem si respingem oameni. Iar oglinzile ne arata imperfectiunea relatiilor noastre.
Putem folosi oamenii, lumea din jurul nostru, relatiile pe care le stabilim cu acesti oameni ca pe o oglinda. Oglinda ne poate ajuta sa identificam acele aspecte care au nevoie de vindecare. Relatiile noastre cu ceilalti (familie, copii, colegi, prieteni, parteneri de viata) reflecta anumite parti din noi. Felul in care te simti cu o anumita persoana este de obicei un indiciu a ceea ce simti vizavi de partea din tine pe care celalalt o oglindeste. Atragem oglinzile in realitatea noastra pentru a ne arata care sunt acele lucruri de care avem nevoie, ce anume am putea dezvolta si imbunatati la noi insine. Acele aspecte ale personalitatii celuilalt sunt aspecte ale propriei personalitati. Ele trebuie constientizate, acceptate, integrate.
Se intampla insa sa atragem si oameni cu trasaturi total opuse noua. Aceste persoane sunt reflexia sinelui pe care incercam sa-l renegam, sa-l reducem la tacere. Persoana care se afla in fata oglinzii alimenteaza o anumita nevoie a personalitatii tale si iti procura ceea ce iti lipseste. Cu cat sentimentele de ura sau iubire fata de o persoana sunt mai puternice si mai intense cu atat probabilitatea ca acea persoana sa fie o reflexie puternica si fidela de-a ta este mai mare.
Exista si relatii pozitive si relatii negative. Exista si oglinzi binefacatoare si oglinzi distrugatoare. Cu toate ca drumul lor e diferit si suferinta cauzata de oglinda distrugatoare nu este deloc similara binefacerii data de oglinda benefica, ambele duc in punctul cunoasterii de sine, al constientizarii nevoilor si al afirmarii identitatii. Putem arunca o privire asupra relatiilor noastre cu ceilalti, fie ele pozitive sau negative, pentru a descoperi mai multe despre noi insine. Putem face acest lucru aplicand oricand principiul oglinzii.
Avem nevoie de mult curaj si iubire de sine pentru a accepta oglinzile existente in interiorul relatiilor noastre de iubire. Avem nevoie de curaj pentru a ne accepta chiar si partile de neacceptat (scuzati paradoxul), fara a le proiecta in ceilalti. “Persoanele cu care interactionam sau persoanele care ne sunt parteneri de viata sunt intotdeauna oglinzi ce reflecta propriile convingeri. Simultan, suntem la randul nostru oglinzi ce reflecta convingerile lor. Daca ne uitam cinstit la relatia noastra, putem vedea atat de multe despre felul in care i-am creat”, spune Shakti Gawain, experta in dezvoltarea personala.
Oamenii pe care ii iubim sau ii admiram au anumite trasaturi ale personalitatii lor care starnesc aceste sentimente in noi. Ele exista si in noi insine. Poate nu dezvoltate intr-un procent atat de mare, insa exista. In mod inconstient suntem atrasi de aceste persoane, considerand ca, intr-un fel, am putea capata acele trasaturi pe care le admiram la ei.
Daca suntem in general caracterizati ca avand o personalitate puternica si suntem atrasi de de un partener sensibil si vulnerabil, acel partener va reflecta nevoia de recunoastere si de acceptare a propriei vulnerabilitati. Daca suntem in schimb sensibili si ne aflam intr-o relatie cu o persoana puternica este foarte posibil sa ne simtim victimizati, controlati, coplesiti de ei pana vom putea la randul nostru sa ne constientizam si sa ne acceptam puterea proprie.
Cu partile ei negative si pozitive, lumea pe care o experimentam este o proiectie a constiintei noastre. Si cu ce te poate ajuta aceasta teorie a oglinzilor? Te poate ajuta in a te accepta pe tine asa cum esti si in a-i accepta pe ceilalti asa cum sunt. Chiar daca nu esti de acord cu ceea ce face o persoana, poti ajunge sa o urasti nu din cauza comportamentului sau, ci a personalitatii sale. Accceptarea celor din jurul tau asa cum sunt iti poate aduce mai multa liniste si impacare de sine. Iti poate aduce acceptarea de sine, in toata diversitatea, splendoarea si contradictia existenta in tine.
“Conform legilor iubirii, nu ai dreptul sa intorci oglinda spre o alta persoana. Fiecare persoana trebuie sa foloseasca metoda oglinzii asa cum doreste si cand vrea ea, dar numai pentru ea si niciodata pentru ceilalti.” – Lise Bourbeau in „Asculta-ti corpul, in continuare”.
Sursa:https://drumuricatretine.wordpress.com/