De ce nu poți crede mereu reflecția realității-Story Waters
“Eu aleg să schimb lumea cu iubirea din inima mea.”
Deși este adevărat că realitatea este o oglindă perfectă (și miraculoasă) care reflectă convingerile noastre înapoi la noi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să credeți tot ceea ce pare să vă spună realitatea.Acest lucru se datorează faptului că realitatea voastră reflectă nu numai ceea ce credeți în mod mental, ci și experiențele emoționale prin care au apărut aceste convingeri.
Deși exprimăm adesea convingerile noastre în limbajul mental,ele sunt fundamental emoționale. Acest lucru devine clar atunci când ne uităm la o coningere precum “eu mă iubesc”. Aceasta este o afirmație ușor de spus,dar asta nu înseamnă neapărat că o credem la un nivel emoțional.Prin urmare, trebuie să ne uităm mereu la sentimentul instinctual profund din noi atunci când înțelegem că realitatea este o reflectare a convingerilor noastre.
Dorința ca ziua de mâine să fie o zi mai bună și să vină cu afirmații de convingere pozitivă despre asta, nu va crea o zi mai bună decât dacă SIMȚIȚI că va fi o zi mai bună.
Realitatea nu este deci o reflectare a “Adevărului” (o noțiune mentală bazată pe ideea unei realități solide, obiective, absolute, externe); reflectă “sinele care este prezent”, care include toate temerile, îndoielile, frustrările și judecățile.
Prin socializare, fiecare absorbim în mod subconștient multe straturi de înțelegere și emoții negative care nu reprezintă ceea ce este în inima noastră. Cu atât de mulți oameni care împărtășesc aceste convingeri negative, este nevoie de o alegere conștientă de a pune întrebări și de a transforma aceste noțiuni de auto-distrugere. Acest lucru trebuie să vină din inima voastră, pentru că numai aceasta posedă puterea de a pune întrebări și de a vedea prin minciunile condiționării noastre mentale.
Cele mai mari blocaje și ziduri pe care le creăm provin din sentimentul că ceva nu este posibil.
Prin urmare, când realitatea pare să vă reflecte că ceea ce doriți nu este posibil, nu o credeți. Acceptând provocarea de a dovedi că realitatea este greșită. înseamnă să simțiți cu inima ceea ce este posibil și să acționați din acel sentiment (în loc să vă permiteți să fiți limitați de convingerile voastre).
A învăța să acționați din inimă, peste ceea ce vă spun celelalte simțuri ale voastre, înseamnă să învățați să percepeți cu simțul vostru cel mai puternic.
A realiza profunzimea a ceea ce se spune aici este de a renunța la ideea limitativă că există o realitate solidă și obiectivă și că realitatea – fiind o construcție a conștiinței – este doar “ideea în sine”.
Voi sunteți conștiința veșnică trăind “ideea sinelui vostru”.
Acest lucru este mai ușor de înțeles cu un exemplu ne-palpabil, cum ar fi credința în rău. O persoană care crede în rău trăiește într-o realitate, împreună cu percepția sa despre “prezența răului”. Indiferent dacă răul “într-adevăr” există sau nu este irelevant. Aceasta este de înțeles că, chiar dacă nu credeți în realitatea exterioară ca o iluzie, trăiți în continuare în experiența convingerilor voastre.
Această înțelegere este o cheie a empatiei, deoarece este de înțeles că, deși putem vedea că cineva nu este “de fapt” în pericol, dacă ei cred că sunt, atunci nu este altfel – la un nivel emoțional – din experiența de a fi in pericol.
Oferiți-vă ziua de azi pentru a contempla și a identifica convingerile negative similare pe care poate că le trăiți în interior.
Dacă inima vă dezvăluie un mesaj diferit de cel pe care realitatea fizică pare să îl prezinte, nu vă fie frică să vă provocați realitatea și să încercați să manifestați ceea ce este în inima voastră. A contesta realitatea este să vă provocați. Înseamnă să spargeți tiparele istorice care nu vă mai servesc.
Provocați realitatea voastră exterioară cu realitatea interioară a posibilității pe care o simțiți în inima voastră.
Story Waters
https://inaloveworld.wordpress.com/
