Nu există om care să nu se supere.
Din momentul în care nu există un echilibru, supărarea se poate transforma în ceva mult mai rău. Conform unor cercetări, prima supărare severă tinde să înceapă în adolescența târzie sau în viața timpurie de adult. Din cauza supărării necontrolate poți avea tulburări de anxietate generalizată și poți acuza dureri, junghiuri, să te simți obosit, poți avea insomnii.
Totodată, supărarea îți poate crea neplăceri ție, cât și celui pe care ești supărat. La fel, îți poate crea conflicte în relație cu ceilalți, cât și cu propria persoană.
Cu părere de rău, lumea se supără pe toată lumea.
Se observă pe chipurile oamenilor cât de supărați sunt pe viață,pe vecini,pe iubiți/iubite, chiar și pe necunoscuți. Această stare este dezvoltată din cauza faptului că puțini trăiesc realitatea. Mulți preferă să privească viață prin filtre și să se învinovățească că nu au viața cuiva sau să se simtă inferiori, fiindcă nu arată ca cineva.
Până la urmă, supărarea este o alegere. Tu decizi dacă merită să ții pică pe cel care a greșit față de tine sau, pur și simplu, să încerci să accepți alte păreri și să înțelegi că absolut toți suntem diferiți și doar tu poți permite cuiva să te rănească sau să te jignească.
De multe ori supărarea presupune refuzarea dialogului.
Unii folosesc această tactică ca un șantaj emoțional. „Eu sunt supărat, fă-mi pe plac.” De asemenea, jucând acest rol, cel de alături ar putea să-ți acorde pe puțin timp mai multă atenție decât o făcea de obicei.
Doar că acel comportament nu a avut la bază armonia, ci frica de a nu te răni, de a nu te pierde, de a nu mai repeta din nou vreo greșeală. Acționând astfel, nu faci nimic altceva decât să te minți că ai produs o schimbare. Dar atunci când joci roluri, determini alte jocuri de roluri.
Trebuie să înțelegi că supărarea nu este indusă, ci este creată de către tine.
Tu alegi să-i dai naștere sau să o ignori, gândind și privind matur circumstanțele în care te afli ai putea să depășești momentele tensionate. Încearcă să-i privești pe ceilalți ca pe tine însuți. Ceea ce nu-ți place la cei care te înconjoară sunt, de fapt, defectele tale pe care le ascunzi.
Iubește-te, apreciază-te, deoarece atunci când te prețuiești pe tine însuți și te cunoști, nu poți fi învinsă de supărări și regrete. Neputința, lipsa de iubire naște mâhnire și tristețe. Iar dragostea de sine dezvoltă iubirea și aprecierea celorlalți față de tine.
https://devorbacutine.eu