Ai zice că ele, gândurile noastre, sunt cele care ne conduc: unele se insinuează discret, altele dau năvală, cu tupeu, în mintea şi în viaţa noastră, fără să ne întrebe, fără să ne ceară voie. Dar oare aşa să fie? Atât de neajutoraţi suntem în faţa atacului lor? Nici gând! – spune Fabienne Beney (). Şi ne învaţă cum să întoarcem situaţia în favoarea noastră, cum să cernem gândurile, să le alegem pe cele pozitive şi să le plasăm, pur şi simplu, în locul celor negative. Printr-un exerciţiu simplu, numit tehnica semaforului.
Cunoaştem cu toţii acel dialog interior în care suntem arătaţi cu degetul (de nimeni altcineva decât… de noi înşine), atunci când am făcut lucrurile greşit sau când le-am dus, cât de cât, la capăt, dar ne reproşăm că – fir-ar!, am fi putut s-o facem muuult mai bine. Bla-bla-bla! Mica vorbăraie care ne dă peste nas că nu suntem la înălţimea pe care o presupune cutare sau cutare obiectiv, misiune, angajament…
Gândeşte-te la ultimul lucru pe care l-ai dus la capăt şi despre care ţi-ai spus că ”ar fi putut ieşi mai bine”. Cum te simţi? Pune deoparte acest sentiment şi acum ia aminte: din fericire, gândurile nu sunt aici doar pentru a ne devaloriza, a ne pune într-o lumină proastă în proprii noştri ochi. Ele pot, la fel de bine, să ne aducă bucurie, împăcare cu sine şi mulţumire de sine. Gândeşte-te la ultima seară petrecută, în club sau la tine acasă, cu prietenii. Sau la ultima vizită a părinţilor/copiilor tăi. Acum cum te simţi? Mai bine?
GÂNDURI POZITIVE, GÂNDURI NEGATIVE. CUM FACI ROCADA?
Când mintea ne este populată de gânduri pozitive, ne simţim bine, fiindcă suntem împăcaţi cu noi înşine. În schimb, gândurile negative ne umplu de furie, tristeţe, ranchiună sau disperare. Mai mult, gândurile negative sunt adevăraţi căpcăuni ai energiei: ne stresează, ne vlăguiesc, ne seacă energia. Unele sunt atât de lacome, încât parcă ne înghit, ne anulează ca entitate, ne fac să credem că noi suntem ele şi nimic mai mult.
Forţa gândului negativ declanşează o emoţie care ne face să ne pierdem orice autocontrol. Dar este doar o iluzie! Pentru că noi nu suntem gândurile noastre! Noi avem gânduri, dar nu suntem tot una cu ele. Aşa cum, dacă mă gândesc la un avion, nu înseamnă că mă transform în avion (din fericire…).
Odată ce am devenit conştienţi de acest lucru, ne este mai uşor să înlocuim un gând negativ cu unul vesel, binefăcător.
DESCRIEREA TEHNICII SEMAFORULUI
Imaginează-ţi un semafor (nu, nu trebuie să fii acel semafor, ci doar să ţi-l imaginezi ):
- Pasul 1: te opreşti, când te simţi asaltat de gânduri negative.
- Pasul 2: te pregăteşti să schimbi gândurile vrăjmaşe.
- Pasul 3: traversezi pe ”zebră” cu gânduri frumoase, care te încarcă pozitiv.
Şi acum, detalierea metodei:
- Ochiul roşu este aprins: Opreşte-te când te copleşesc gânduri negative.
- Pune-ţi întrebarea: ”Ce gândesc? Şi ce simt, gândind aşa?”.
- Răspunde-ţi: ”Mă gândesc că regret, că aş fi putut face lucrurile mai bine… Aş fi putut să mai corectez o dată raportul, înainte de a-l trimite şefului meu… Aş fi putut să-mi vizitez mama, de ziua ei, ca să-i spun că o iubesc, şi nu doar să îi trimit un buchet cu flori prin sora mea…. Nu am făcut tot ce puteam face, îmi reproşez asta şi mă simt prost din cauza asta”.
- Ochiul galben este aprins: Eliberează-te de gândurile negative.
- Pune o mână pe frunte şi inspiră adânc (o să observi cum gândurile se calmează imediat).
- Pune-ţi întrebarea: Ce pot face acum ca să mă simt mai bine?
- De exemplu: ”Am făcut tot ce se putea face la momentul respectiv…”, ”E deja de domeniul trecutului şi eu aleg să trăiesc în prezent… Şi să privesc spre viitor: nu au intrat zilele în sac şi voi mai avea ocazii să dau tot ce am mai bun în mine”.
- Ochiul verde este aprins: Redemarează cu gânduri noi, de pace, mulţumire, optimism.
- Ia mâna de pe frunte.
- Inspiră profund şi zâmbeşte.
Simţi schimbarea radicală: cât de bine îţi e, în mintea şi în sufletul tău, când ochiul verde este aprins? Acum, că stăpâneşti metoda, pune-o în practică ori de câte ori te simţi rău din cauza pârlitelor de gânduri rele.
Ceea ce – aviz amatorilor! – nu înseamnă să te culci pe o ureche şi să renunţi la a mai face lucrurile cât poţi tu de bine. Dimpotrivă, ideea este să o iei ca pe un stimulent pentru a depăşi momentul apăsător şi a te reîncărca de energie pozitivă, în aşteptarea ocaziilor în care vei acţiona atât de bine, încât nu vei mai avea ce să îţi reproşezi.
Sursa:http://noulpamant.ro/