Astăzi vă propun să medităm asupra sutrelor despre bucurie ale lui Gautama Buddha. El e cel mai voios om care a existat vreodată. Ascultați cu atenție:
Trăiește în bucurie, în iubire, chiar și printre cei care urăsc.
Trăiește în bucurie, în sănătate, chiar și printre cei suferinzi.
Trăiește în bucurie, în pace, chiar și printre cei necăjiți.
Trăiește în bucurie, fără averi, precum cele strălucitoare.
Învingătorul seamănă ură pentru că învinsul suferă.
Lasă încolo câștigul și pierderea și decopera bucuria.
Trăiește în bucurie, în iubire, chiar și printre cei care urăsc.
Bucuria este cuvântul-cheie al acestor versuri. Bucuria nu e fericire, pentru că fericirea e întotdeauna amestecată cu nefericirea. Nu se găsește niciodată în stare pură, întotdeauna e poluată. Întotdeauna are în urma ei o umbră lungă de nefericire. Așa cum ziua este urmată de noapete, fericirea este urmată de nefericire.
Atunci ce e bucuria? Bucuria este o stare de transcedentă. Nu ești nici fericit, nici nefericit, ci absolut împăcat, liniștit, într-un echilibru deplin. Atât de liniștit și de viu încât liniștea ta e un cântec, încât cântecul tău nu e decât liniștea ta. Bucuria e veșnică; fericirea e momentană. Fericirea e cauzată de exterior, de aceea poate fi luată din exterior – depinzi de alții. Și orice dependență e urâtă, orice dependență e scalavie. Bucuria apare în interior, nu are nici o legătură cu exteriorul. Ea nu e cauzată de alții; nu e cauzată deloc. Este curgerea spontană a propriei tale energii.
Dacă energia ta stagnează, nu există bucurie. Dacă energia ta se pune în mișcare, curge, devine un rău, există o mare bucurie – fără niciun motiv, doar pentru că devii mai fluid, mai curgător, mai viu. În inima ta se naște un cântec,apare un mare extaz.
Trăiește în bucurie… Trăiește în natura ta intimă, cu acceptarea absolută a ceea ce ești. Nu încerca să te manipulezi conform ideilor altora. Fii tu însuți, natura ta autentică, și bucuria va apărea sigur; crește în tine. Când copacul e îngrijit, udat, e firesc să înflorească într-o zi. La fel e și cu omul. Ai grijă de tine. Găsește un sol potrivit pentru ființa ta, găsește o climă potrivită și pătrunde tot mai adânc în tine însuți. Nu explora lumea; explorează-ți natura. Pentru că explorând lumea s-ar putea să ai multe posesiuni, dar nu vei fi un stăpân. Explorându-te pe tine , poate nu vei avea multe posesiuni, dar vei fi un stăpân. E mai bine să fii stăpânul tău decât stăpânul întregii lumi.
Trăiește în bucurie, în iubire… Cel care trăiește în bucurie firește că trăiește în iubire. Iubirea e parfumul florii bucuriei. În interiorul tău e bucurie, atât de mult, încât nu mai încape, atât de multă încât e insuportabilă. Dacă ești zgârcit cu ea te va durea. Bucuria multă, dacă nu e împărțită, devine suferință, devine durere.
Bucuria trebuie împărțită cu alții; împărțind-o te despovărezi, împărțind-o, noi surse se deschid în tine, noi izvoare, noi pâraie. Această împărțire a bucuriei înseamnă iubire. De aceea trebuie să ții minte un lucru: fără bucurie nu poți să iubești. Și milioane de oameni asta fac. Vor să iubească și nu știu ce e bucuria. De aceea iubirea lor e găunoasă, lipsită de sens și le aduce disperare, nefericire, chin, le face viața de iad. Dacă nu ai bucurie nu poți să iubești. Nu ai nimic de oferit și ești tu însuți cerșetor.
Când radiezi bucurie, când secretele tale ascunse nu mai sunt secrete, ci înfloresc în vânt, în ploaie, la soare, când splendoarea ta întemnițată este eliberată, când misterul tău devine un fenomen fățiș care vibrează în jurul tău, care se simte în respirația ta, în bătăile inimii tale, atunci poți să iubești. Cel care a dobândit bucuria devine o sursă de mari transformări pentru mulți oameni.
Trăiește în bucurie, în iubire, chiar și printre cei care urăsc. Și atunci nu contează ce îți fac alții. Atunci poți să-i iubești chiar și pe cei care te urăsc. Atunci poți să trăiești în iubire și bucurie chiar și printre dușmani. Nu se pune problema să-i iubești doar pe cei care te iubesc. Asta e ceva foarte obișnuit, e ceva practic, e un târg. Iubirea adevărată înseamnă să-i iubești pe cei care te urăsc. În momentul de față nu-i posibil să-i iubești nici pe cei care te iubesc, pentru că nu știi ce e bucuria. Însă când cunoști bucuria, se întâmplă minuni. Atunci ești capabil să-i iubești și pe cei ce te urăsc. De fapt, nu mai e o chestiune de a iubi sau a nu iubi pe cineva, pentru că devii iubire, nu ți-a mai rămas nimic altceva.
Trăiește în bucurie, în sănătate, chiar și printre cei suferinzi.
Prin „sanatate” , Buddha înțelege integritate, deplinătate. Un om vindecat e un om sănătos, un om vindecat e un om întreg. Prin „sanatate”, Buddha nu se referă la definiția obișnuită, medicală a termenului. Sensul pe care îl dă el termenului este legat de meditație. Medicina și meditația provin din aceeași rădăcină. Medicina te vindecă fizic, meditația te vindecă spiritual. Amândouă sunt procese vindecătoare, amândouă aduc sănătate. Însă Buddha nu vorbește de sănătatea corpului; el vorbește de sănătatea sufletului. Fii întreg, fii total. Nu fii fragmentat, nu fii împărțit. Fii indivizibil, dintr-o bucată. Trăiește în bucurie, în sănătate, chiar și printre cei suferinzi. Asta este singurul mod de a ajuta, singurul mod de a fi de folos.
Trăiește în bucurie, în pace, chiar și printre cei necăjiți.
Nu poți schimba întreagă lume. Viața e scurtă, se va sfârși repede. Nu poți să pui condiția: „Ma voi veseli numai atunci când întreaga lume se va fi schimbat și toți oamenii sunt fericiti”. Asta nu o să se întâmple niciodată și nici nu stă în puterea ta să o faci. Buddha nu spune să nu-i ajuți pe oameni, ci spune că fiind tu însuți bolnav nu poți să-i ajuți. Fiind tu însuți sărac, nu poți să-i ajuți pe săraci. Mai întâi transformă-te tu. Viața ta dusă în pace, în bucurie, în sănătate poate să fie o mare sursă de hrană pentru cei flămânzi de hrană spirituală.
Trăiește în bucurie, fără averi, precum cele strălucitoare.
Lumea trebuie să fie folosită, nu posedată. Venim cu mâinile goale și plecăm cu mâinile goale, așa că nu are rost să aduni nimic. E urât să aduni – folosește-te de toate! Cât ești în viață, bucură-te de tot ce îți pune lumea la dispoziție și apoi pleacă fără să te uiți în urmă, fără să te agăți de lucruri. Omul inteligent se folosește de viață, și o folosește frumos, estetic, cu sensibilitate. Atunci lumea are multe comori pentru el. El nu se atașează niciodată, pentru că în clipa în care te-ai atașat, ai adormit.
Învingătorul seamănă ură pentru că învinsul suferă.
Lasă încolo câștigul și pierderea și descopera bucuria
Cum să descoperi bucuria? Lasă-ți ambiția să dispară, ambiția e barieră. Ambiția înseamnă a te da mare, a te grozavi că ai mulți bani, mai multă putere, mai mult prestigiu. Dar ia aminte: Învingătorul seamănă ură pentru că învinsul suferă. Lasă încolo câștigul și pierderea și descoperă bucuria. Dacă vrei să descoperi bucuria, uită de câștig și de pierdere. Viața e un joc. Joac-o frumos, uită de tot de câștig și de pierdere. Adevăratul spirit sportiv nu e de a câștiga sau pierde. Adevăratul sportiv îi place să joace. Dacă joci ca să câștigi, vei juca încordat, neliniștit. Nu te interesează jocul în sine, bucuria și misterul lui, te interesează mai mult rezultatul. Ăsta nu e modul corect de a trăi.
Trăiește fără să te gândești la ce o să se întâmple. Nu contează dacă ai să fii învingător sau învins. Moartea ia totul cu sine. Nu are importanță dacă pierzi sau câștigi. Singurul lucru care contează este cum ai jucat. Ți-a plăcut? Dacă jocul în sine îți place, atunci fiecare clipă e o clipă de bucurie.
Text prelucrat din „ Profetul de Kahlil Gibran reflectat de OSHO”
Sursa.https://thetahealing-romania.com
