Ai văzut vreodată momentul în care o pasăre buinecuvântează răsăritul soarelui cu cântecul ei? Inima ei e plină de bucurie și are nevoie să împărtășească fericrea ei cu întreaga lume, cântecul este însăși inima ei. De ce nu putem să trăim și noi așa, să sărbătorim viața în acest fel?
Pentru că suntem scufundați adânc în lumea plină de probleme a mințiin oastre și suntem incapabili să experimentăm această emoție. Trăim într-o identificare puternică cu simțurile și gândurile noastre caracterizate de un stres continuu, luptă și suferință. Există o schimbare permanentă, o lume haotică, unde totul este opus: plăcerea este acomapaniată de tristețe, fericirea de nefericire, succesul de eșec. Această lume nu are permanență, de armonia care ar putea servi ca fundație pentru marea trezire interuiară, care este, experiența și expresia bucuriei continue.
Avem cu toții o dorință profundă pentru armonie și cucurie, caracterizate de o iubire și liniște atotcuprinzătoare. Aceasta este armonia ce nu poate fi deranjată nici de solitudine, nici de o companie. Aceasta este o libertate ce nu este afectată de opoziții sau controverse. Numai în aceste circumstanțe cântecul inimii va fi auzit în sufletul nostru. Dar cum putem să obținem această armonie?
Pentru a crea posibilitatea unui asemenea lucru în viața noastră, trebuie să recunaoștem că nu putem găsi această armonie dorită atâta timp cât ne identificăm cu mintea și cu conținutul ei mereu schimbător. Trebuie să realizăm că noi nu suntem identici cu mintea și cu corpul nostru. Nu este, totuși, suficient să recunoaștem acest fapt, avem nevoie să îl și experimentăm.
în decursul vieții noastre strângem o cantitate imensă de experiențe de diferite tipuri. Această colecție de experiențe este în același timp un proces de învățare, învățăm din experiențele noastre. Este acest fapt adevărat? Majoritatea oamenilor nu par să nvețe din experiențele lor, deoarece repetă aceleași greșeli mereu. Care este motivul pentru acest fapt?
Valoarea unei experiențe vine întodeauna din a fi prezent la momentul și locul experienței respective. În majoritatea cazurilor, totuși, noi suntem prezenți fizic atunci când ni se întâmplă ceva, iar atenția noastră este aproape de fiecare dată în altă parte. atenția noastră este fie angajată de amintiri din trecut, fie de planurile de viitor. Experiența în aceste cazuri pur și simplu ni se întâmplă, iar noi nu dorim să învățăm nimic din ea. Cu alte cuvinte, experiența nu lasă nicio urmă în noi.
Vom putea să învățăm și să beneficiem de experiența noastră dacă adăugăm calitatea conștiinței la prezența noastră. Într-un anumit moment, atunci când experiența are loc, ar trebui să fim alerți și atenți, ar trebui să facem un efort pentru a atinge adâncimile experineței, să înțelegem acea experiență în întregimea ei. În acel caz nu vom învăța doar din experiența noastră ci vigilența noastră va crește și ea.
Atunci când vigilența crește, începem să realizăm că nu suntem doar un corp și un suflet ci o Conștiință pură ce contemplă în spatele acestora. O mare trezire interioară are loc în noi și, pentru prima dată în viață, începem să simțim cel mai fundamental adevăr al vieții noastre, experimentând bucuria pură e Existenței.
Cântecul inimii va răsuna în noi, iar iubirea și fericirea noastră vor da pe afară, curgând către lumea exterioară. Cântecul va fi o chemare la trezire pentru cei din jurul nostru, ajutându-i că își găsească propria armonie în ei înșiși, în așa fel încât să își poată și ei la rândul lor cânta cântecul inimii.
