Oare cand vei ajunge sa te saturi de aceeasi plicticoasa existenta?Cand o sa te trezesti si sa creezi o noua paradigma?
Atunci cand te trezesti si decizi ca vrei sa ai o aventura, caile si mijloacele catre aceea aventura se aseaza la locul lor, pur si simplu, pentru ca tu vrei asta si esti gata pentru asta. E uimitor. Aceasta este o calitate divina, nu o coincidenta. Constiinta si energia creeaza natura realitatii, iar ceea ce gandesti devine viata ta. Asta iti da acea esenta de divinitate.
N-ar fi logic si nici rezonabil sa nu folositi ceea ce ati invatat. Trebuie sa stiti ca nu e suficient sa intelegi, pur si simplu, ceea ce se numeste filozofie si teorie. Asta nu e destul. Trebuie sa invatati sa scoateti la lumina si sa dati nastere la tot ce este latent in voi. Daca in toata viata s-a folosit mai putin de o zecime din creier, atunci ce se intampla cu restul creierului? De ce se mai afla el inca acolo, de ce nu s-a deformat in decursul evolutiei, de ce nu a ajuns la dimensiunile unui bob de mazare? Oare am pastrat asa un creier mare numai de dragul fetei pe care o avem? Imaginati-va cu ar arata fata voastra sustinuta de un bob de mazare. Mai aveti si altele de facut – nu in sensul de a munci mai mult, ci in sensul aventurii si a ceea ce se numeste descoperire. Aveti tot echipamentul si toate instrumentele necesare pentru a scoate la lumina acea imparatie manifestata. Viata este pentru a fi experimentata, este pentru a demonstra acel factor de evolutie si pentru a manifesta acea insusire dumnezeiasca in fiecare zi.
Un maestru nu lasa o zi sa se intample. Maestrul creeaza ziua si o indruma intru experienta. Adevarul inseamna sa iei cunosterea, filozofia, sa o absorbi si apoi sa o aplici. Putin cate putin, aplicati invataturile atunci cand sunteti fericiti, pentru ca sunt usor de aplicat si e ca si cum Dumnezeu v-ar fi invaluit intr-o ploaie de binecuvantare rafinata, ca si cum nimic nu ar putea sa mearga prost.
Apoi, intr-o zi, lucrurile merg prost pentru ca ati uitat sa creati ziua aceea, asa ca ati devenit supusi realitatii, in loc sa fiti administratori ai realitati. Iar cand merge prost, traiti in acel ceva care merge prost si ramaneti angrenati intr-o existenta problematica. De acolo vine depresia, iar depresia devine un obicei. Daca sunteti deprimati intr-o zi, atunci asta va stabileste standardul de existenta si pentru ziua urmatoare. Va treziti si ziua care urmeaza ca e cam mohorata pentru ca ea s-a nascut din ziua precedenta. Apoi traiti amaraciunea aceea si nu faceti decat sa strangeti si mai multa pentru ziua urmatoare. Asta e ciclul ei.
Nu exista niciun motiv pentru care sa trebuiasca sa zaboviti in ceea ce se numeste depresie, pentru ca ati avut experienta marii bucurii – si simpla reamintire a modului in care a aparut acea bucurie ar schimba realitatea. Nu exista niciun motiv pentru care sa trebuiasca sa suferiti. Mai mult, nu exista niciun motiv pentru care sa ramaneti si sa stagnati in existenta voastra plictisitoare. Nu exista niciun motiv pentru care viata voastra ar trebui sa fie lumeasca, dar aveti toate motivele ca viata voastra sa se schimbe in fiecare zi.
Schimbarea nu inseamna sa te duci sa dai pisica afara din casa. Inseamna o transformare in constiinta, care da zilei o alta nuanta. Lumina straluceste altfel si umbrele pe care le arunca sunt diferite, iar observarea umbrelor da Observatorului – care sunteti voi – o perspectiva dimensionala. Asta inseamna crestere, evolutia care vi se intampla in fiecare zi a vietii voastre. Nu exista niciun motiv pentru care sa te razboiestei cu vecinii si chiar nu exista niciun motiv pentru care sa nu iubesti.
(Sursa – Ramtha)
