„Unul dintre cele mai mari obstacole cu care ne confruntăm când încercăm să transformăm imposibilul în posibil este să renunţăm la ceva care nu merge aşa cum ar trebui. Avem tendinţa să ne continuăm o carieră sau o meserie care nu ne place, să lăsăm conflictele nerezolvate, să nu iubim cu pasiunea pe care ne-am dori-o, să retrăim în minte experienţele negative, să menţinem tipare fizice nesănătoase, să fim plictisiţi ori speriaţi şi să ne temem de schimbare. Mai mult, ne agravăm situaţiile imposibile povestind oricui ne ascultă despre problemele noastre.
Chiar dacă un comportament din trecut ne provoacă suferinţă, noi continuăm să acţionăm la fel de fiecare dată. Aceasta este o formă de afecţiune mintală. O caracteristică a bolnavilor psihic este că fac în mod repetat unul şi acelaşi lucru, dar se aşteaptă să obţină rezultate diferite. Cu alte cuvinte, dacă vei continua să faci la fel cum ai făcut, vei continua să obţii tot ceea ce ai obţinut.
În loc să ne schimbăm, preferăm să rămânem inactivi; promitem să ne schimbăm pe viitor, dar continuăm să aplicăm strategii care nu funcţionează. În felul acesta ne limităm capacitatea de a transforma imposibilul în posibil.
Dorinţa sau incapacitatea de a ne schimba provine din convingerea noastră că ceva din afară ne împiedică.
Pentru a ne justifica atitudinea adoptăm o mentalitate de victimă potrivit căreia ceea ce ni se întâmplă nu este din vina noastră. Dacă „ei” (părinţii, familia, şeful, partenerul de viaţă sau guvernul) nu ne-ar sta în cale, am putea să avem ceea ce ne dorim.
Această mentalitate de victimă, când învinovăţim, criticăm, emitem speculaţii, căutăm justificări, încercăm să explicăm, să evităm şi să schimbăm forţele externe, ne ţine captivi în situaţii de viaţă imposibile. Pe măsură ce lăsăm aceste forţe externe să preia controlul, opţiunile noastre devin tot mai limitate. La rându-i, acest proces prin care ne îngrădim singuri posibilităţile ne împiedică să ne folosim resursele creatoare pentru a depăşi obstacolele pe care noi înşine le creăm. Atât timp cât vom da vina pe ceilalţi, nu vom conştientiza în ce mod am contribuit noi înşine la crearea acelei probleme sau ce putem face pentru a o rezolva. A da vina pe ceilalţi înseamnă întotdeauna să renunţi la putere.”
Fragmente extrase din cartea CUM IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL, Dr. Robert Anthony.
