Iubește-te pe tine Necondiționat și ai făcut primul pas (și cel mai Important!) către fericire
O persoană poate iubi pe altcineva numai în măsura în care se iubește pe sine. Nu poți oferi altora ceea ce tu nu poți să-ti oferi ție.
Iubirea – cu sau fără condiții?
Fiecare om, de la începutul până la sfârșitul vieții, are o singură dorință: să experimenteze iubirea. Și caută iubirea în multe locuri, însă cel mai des o caută în relații. Nevoia de conexiune e una fundamentală. Cu toții știm povestea prințesei care-l așteaptă pe Fat Frumos să vină să o salveze din turnul în care a fost închisă, însă sunt și multe prințese care cred că pot vindeca toate rănile bărbatului iubit. Însă rănile nevindecate provoacă alte răni. Altora.
Adesea, oamenii aleg să intre într-o relație de iubire așteptând ca celălalt să-l facă fericit, să-i îndeplinească toate dorințele, să-l iubească până la Lună și înapoi. Și atunci când nu se întâmpla asta, bineînțeles că celălalt e vinovat. Primul lucru care te îngrijorează după ce spui “Te iubesc” este dacă ți se va răspunde la fel. Și, dacă ți se răspunde la fel, începi imediat să-ți faci griji că vei pierde iubirea pe care tocmai ai găsit-o.
Uneori, singura formă de iubire pe care oamenii au învățat-o este iubirea condiționată. Și de unde au învățat asta? Poate tocmai de la singurii oameni al căror cuvânt l-au acceptat necondiționat. De la mama și tatăl lor. În unele cazuri, părinții pot fi cei care te-au învățat că iubirea pune condiții–și ai simțit de multe ori condițiile lor–și aceasta este experiența pe care o aduci în relațiile tale de iubire. Iubirea condiționată este o iubire generată din frică. Frica de a pierde iubirea celuilalt. Frica de a fi respins, de a fi abandonat, părăsit.
Frica e cea care pune condiții. Însă iubirea nu are nimic de a face cu frică, e prin definiție necondiționată. Majoritatea oamenilor intră într-o relație gândindu-se mai degrabă la ceea ce pot să obțină din ea decât la ceea ce aduc ei în ea. Scopul unei relații de iubire nu este de a avea o altă personă care să te facă fericit, ci de a a avea pe cineva cu care să împărtășăști fericirea ta.
Atunci când intri într-o relație de iubire alegi să împărți viața ta, să te împărți pe tine cu cealaltă persoană. Dacă tu ești nefericit, nemulțumit, plin de răni și resentimente, atunci, în baza legii rezonanței, cunoscută și ca legea atracției, vei atrage o persoană cu care să rezonezi.
Primul pas în a fi fericit este să te iubești pe tine necondiționat, să te accepți pe tine așa cum ești. O persoană poate iubi pe altcineva numai în măsura în care se iubește pe sine. Nu poți oferi altora ceea ce tu nu poți să-ti oferi ție.
Dacă îi dai unei persoane responsabilitatea să te facă fericit, atunci îi dai și responsabilitatea să te facă și nefericit. Numai atunci când lași izvorul nesecat al iubirii, care sălășluiește în inima ta, să se reverse din abundență, atunci toate rănile, toată tristețea, tot întunericul din tine se transformă în lumina. Atunci strălucești. Atunci ești fericit. Atunci aduci fericire într-o relație. https://www.garbo.ro/
